Evaluarea performantelor

Managementul riscurilor	Evaluarea performantelor
Obiective si starategii	Acoperirea riscului
Diversificarea portofoliului	Principii de management
Modele de gestiune

Riscul unui titlu financiar poate fi abordat in urmatoarele acceptiuni :  

* sacrificiul unui avantaj imediat sau absenta unui consum imediat in schimbul unor avantaje viitoare incerte;

* pierderea unui avantaj cert si imediat din achizitia si stapânirea unui bun real sau din consumatia unui serviciu, contra unui avantaj viitor si incert din investitia in valori mobiliare;

* incertitudinea asupra valorii unui titlu financiar care se va inregistra la o data viitoare.

Riscul este dependent de realizarea posibila a unor evenimente cu grad mare de incertitudine sau abateri, care definesc natura si evolutia pietelor financiare. Orice decizie in conditiile de incertitudine este precedata de o analiza a riscului titlului financiar respectiv.


In sens general, plasamentele de capital in instrumente financiare tranzactionate sunt expuse unei game variate de riscuri:

Riscul de piata: se masoara cu ajutorul coeficientilor de volatilitate (Beta) si exprima probabilitatea inregistrarii unor pierderi ca urmare a evolutiei adverse  pe care o inregistreaza preturile instrumentelor financiare la nivelul intregii piete, reflectata pe seama fluctuatiilor negative marcate de un indice bursier. Aceasta componenta a riscului investitional este una nediversificabila (se mai numeste si risc sistematic), fiind acceptata ca atare de catre un investitor.

 
Riscul sectorial: este un risc operational care afecteaza in mod negativ cotatiile actiunilor emise de catre societatile care activeaza in acest sector, pe fondul unor evenimente negative, precum: retragerea investitorilor, interdictii comerciale impuse de catre autoritati, pierderea unor segmente importante de piata, litigii, convulsii sociale cauzate de disponibilizari si restructurari, blocaje financiare, etc. Acest tip de risc se refera la pozitia ramurii sau sectorului pe piata interna si internationala privind: cererea pentru produsele si serviciile sectorului, motivatia personalului sectorului, implicarea statului in sustinerea sectorului, etc.

Riscul de companie: reprezinta o componenta diversificabila a riscului (risc nesistematic) in sensul ca acest risc poate fi controlat, si implicit diminuat,  prin selectarea si includerea in portofoliu a actiunilor emise de societati care au inregistrat performante financiare si care detin un real potential de crestere sau dezvoltare pe viitor. Riscul de firma se refera la variabilitatea rentabilitatii economice, determinata de ponderea cheltuielilor fixe in cifra de afaceri (risc economic), la variabilitatea rentabilitatii financiare, determinata de gradul de indatorare (risc financiar) si la variabilitatea trezoreriei nete datorata gestiunii echilibrului financiar (risc de faliment).

Diversificarea titlurilor detinute in portofoliu prezinta avantajul reducerii riscului corespunzator gradului de diversificare a portofoliului, cunoscându-se faptul ca riscul nesistematic are o pondere majora in influenta variatiilor de curs ale actiunilor.

Rentabilitatea si riscul unui portofoliu de valori mobiliare

Practica a consacrat mai multe metode de calcul a rentabilitatii de portofoliu, care ating rezultate diferite:

a) Rentabilitatea ponderata prin capitalul investit este raportul variatiei portofoliului la media capitalului investit pe timpul perioadei respective.

b) Rata de rentabilitate interna este rata de actualizare prin care se determina valoarea actualizata a cash-flow-urilor, prin egalizare cu volumul de capital investit initial.

c) Daca valoarea portofoliului este cunoscuta de fiecare data când survin aporturi si retrageri de fonduri, iar acestea sunt corect efectuate, este preferabil de a se determina  rata de rentabilitate ponderata prin timpi.


Aceasta metoda furnizeaza o rata de rentabilitate pe unitate monetara investita, independent de cash-flow-urile intervenite in timpul perioadei analizate. Pentru a determina aceasta rata de rentabilitate, este suficient a se descompune perioada in care performanta este calculata, in mai multe sub-perioade ale aporturilor sau retragerilor de fonduri: rate de rentabilitate interne succesive sunt atunci calculate in lant.

In masura in care calculul se poate face fara dificultate, aceasta metoda a ratei de rentabilitate ponderata prin timpi ofera rezultate mai juste. in practica, este curent utilizata la aproximarea ponderarii prin capitalul investit pentru calculul ratei de rentabilitate lunare, apoi in lant pentru a calcula pe perioade mai lungi rate de rentabilitate ponderata prin timpi.

In gestiunea unui portofoliu, principala caracteristica urmarita este reducerea si chiar eliminarea riscului specific prin diversificarea titlurilor, tinând cont de faptul ca  criteriul rentabilitate-risc este cadrul general de evaluare si de gestiune eficienta a unui portofoliu de titluri.