Gradul de indatorare - aspecte teoretice

 

Indicatorii gradului de indatorare

 

Utilizarea cu succes a datoriilor creste nivelul profiturilor pentru detinatorii afacerii. Rentabilitatea adusa de aceste fonduri imprumutate – peste sau sub nivelul dobanzii achitate – apartine actionarilor si, astfel, este majorata rentabilitatea capitalurilor proprii ale acestora.

 

Gradul de indatorare general

 

Este un indicator general al indatorarii si calculeaza proportia in care activul total este finantat din alte surse decat cele proprii, cum sunt credite, furnizori, datorii la stat. Indicatorul este inversul solvabilitatii patrimoniale si poate avea valori mai mici sau egale cu 1. In conditii normale de activitate gradul de indatoare trebuie sa se situeze in jur de 50%. O limita sub 30% indica o rezerva in apelarea la credite si imprumuturi iar peste 80% o dependenta de credite, situatie alarmanta.

Formula :

 

 

Rata datoriilor totale raportate la activele totale este utilizata pentru a descrie ponderea "banilor altora" in totalul pretentiilor legate de activele companiei, insa nu este o masura a capacitatii reale a companiei de a-si acoperii datoriile. Cu cat aceasta rata este mai mare, cu atat riscul asumat de catre creditori este mai mare.

 

Stabilitatea financiara

 

O versiune mai rafinata a analizei gradului de indatorare implica raportarea datoriilor pe termen lung la valoarea capitalului investiti (permanent). Acest din urma indicator este definit ca suma a tuturor intereselor pe termen lung asupra afacerii, atat din partea actionarilor, cat si din partea creditorilor, neincluzand insa datoriile curente. Acest indicator corespunde de fapt activelor nete, in cazul in care nu au fost efectuate ajustari – cum ar fi ignorarea datoriilor cu impozitul amanat.

Formula :

 

Acest coeficient indica ponderea datoriei pe termen lung in capitalul investit, mai exact arata modul de finantare a capitalului permanent pus la dispozitia companiei si anume surse proprii sau surse atrase.
Indicatorul este unul din elementele de calcul pe care companiile il au in vedere atunci cand clasifica marja de siguranta a indatorarii. O alta definitie a indatorarii este, de asemenea, utilizata, incluzand (1) datoriile financiare pe termen scurt, (2) rata curenta a datoriilor pe termen lung si (3) toate datoriile pe termen lung sub forma de obligatii contractuale. In acest caz, datoriile pe termen lung, precum repartizarile din capital reprezentand obligatii potentiale legate de beneficiile angajatilor si impozitele amanate, nu sunt luate in considerare la calculul capitalului investit al companiei, care este format din (1) suma datoriilor definite mai sus plus (2) interese minoritare si (3) capitalul propriu. O observatie importanta ar fi aceea ca, cu cat este mai mare partea de capital neluata in calcul, cu atat mai putin aceasta varianta de calcul reprezinta ansamblul elementelor de capital ale companiei.
Pe acest indicator al stabilitatii financiare se pune un accent important in cazul fiecarei companii, intrucat o mare parte a acordarilor de creditare, atat pentru companii listate, cat si pentru companii inchise, contin conditii restrictive si plafoane maxime ale indatorarii, exprimate in termenii gradului de indatorare la termen (datorii pe termen lung/capitalizare).

 

Autonomia financiara globala

 

O a treia versiune a analizei proportiilor datoriei implica rata datoriilor totale (definite ca suma datoriilor curente si a tuturor formelor de datorii pe termen lung) raportate la capitalurile proprii ale companiei.

Formula :

 

Acest indicator masoara volumul finantarii externe in raport cu cel al finantarii asigurate de actionari. Cu cat valoarea sa este mai mare, cu atat afacerea depinde mai mult de creditorii sai, si cu atat mai mare riscul asociat, deoarece toate datoriile din bilant dau drepturi asupra companiei unor terti.
Un raport mare implica un risc mare pentru creditori. Acestia vor tine cont de normele bancare curente si reglementarile in domeniu. De regula o valoare acceptabila pentru cea mai mare parte a activitatilor este < 0,5. Un raport mic demonstreaza capacitatea companiei de a-si mari volumul creditelor, sub rezerva existentei unui flux de lichiditati corespunzator, care sa permita pe viitor suportarea serviciului datoriei.

 

Autonomia financiara la termen

 

O alta varianta a formulei este utilizarea doar a datoriilor pe termen lung, inclusiv a ratei curente a datoriilor pe termen lung, exceptand insa obligatiile pe termen lung legate de impozitul amanat si de beneficiile angajatilor.

Formula :

 

 

Parghia financiara

 

Raportul exprima corelatia dintre structura financiara si capitalul imprumutat.

Formula :

 

 

Valoarea indicatorului se situeza intre 2,5 si 1,66 la societati cu grad de indatorare acceptabil si peste 5 la societatile ce sunt subcapitalizate. Un raport de 2,5 inseamna capitaluri proprii reprezentand 40% din active totale, iar 1,66 reprezinta o pondere de 60% a capitalurilor proprii in active totale.

 

Levierul financiar

 

Levierul financiar reprezinta raportul dintre datoriile financiare si capitalurile proprii, reflectand capacitatea managerilor financiari de a atrage resurse externe pentru a dinamiza eficienta capitalurilor proprii.

Formula :

 

Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33, ceea ce este echivalent cu faptul ca creditele bancare reprezinta 70% din activele totale, exprima un grad foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste in mod repetat pragul de 2,33. 

 

Efectul levierului financiar

 

Efectul de levier financiar exprima influenta pe care indatorarea - sursele de finantare atrase, adica in principal creditele bancare - o are asupra rentabilitatii capitalurilor proprii ale firmei, sursele de finantare proprii fiind: capital social, rezerve, amortizare, profit net ramas la dispozitia firmei.
Efectul de levier financiar masoara capacitatea firmei de a investi capitalul imprumutat la o rata superioara ratei dobanzii.

La prima vedere, indatorarea influenteaza rentabilitatea in mod negativ, intrucat dobanzile aferente maresc costurile si micsoreaza profitul. In realitate insa, daca rata rentabilitatii este mai mare decat rata dobanzii, indatorarea are o influenta pozitiva asupra rentabilitatii si asupra sporirii averii firmei.

Efectul levierului financiar reflecta variatia ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii in functie de corelatia dintre rata rentabilitatii economice si costul datoriei sau rata dobanzii, precum si fata de gradul de indatorare – levierul financiar.

Atat pentru capitalul investit (capital propriu + datorii financiare), cat si pentru capitalurile proprii si pentru datoriile financiare (creditele bancare) se pot asocia anumite rate de rentabilitate. Astfel, capitalului propriu ii corespunde rata rentabilitatii financiare (Rf), datoriilor financiare le corespunde rata dobanzii (Rd), iar capitalului investit rata rentabilitatii economice (Rec).
Rata rentabilitatii financiare – Rf sau ROE exprima eficienta investitiei efectuate de actionari in cadrul firmei si se calculeaza ca raport intre profitul net si capitalul propriu.

Rata rentabilitatii economice – Rec sau ROA exprima eficienta utilizarii capitalurilor investite si se determina ca raport intre profitul net si activele totale. Pot fi utilizate si activele nete care mai sunt denumite si capital investit, reprezentand o fractiune din activul total finantat pe seama capitalurilor proprii si a datoriilor pe termen lung.

Relatia de legatura dintre Rf si Rec poate fi demonstrata avand in vedere urmatoarele restrictii:

• Veniturile financiare si extraordinare sunt neglijate ;
• Cheltuielile financiare sunt limitate la cele cu dobanzile de platit ;
• Cheltuielile extraordinare sunt neglijate de asemenea.

 

Astfel, Rf = [Rec + (Rec – Rd) * LF] * (1-cota impozitului/profit)

Din analiza corelatiei dintre rata rentabilitatii economice si rata dobanzii, efectul de levier financiar va fi pozitiv sau negativ, adica apelarea la credite bancare va conduce la cresterea sau scaderea rentabilitatii financiare. Astfel, se pot intalni urmatoarele situatii:

• daca Rec > Rd, apelarea la capitaluri imprumutate va conduce la cresterea rentabilitatii financiare si a valorii de piata a intreprinderii, deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv si va reveni actionarilor (Rf > Rec). In acest caz, intreprinderea va avea interesul sa foloseasca cat mai multe imprumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar, insa pana la limita riscului de insolvabilitate.
• daca Rec = Rd, apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilitatii financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilitatii economice (Rf = Re), efectul de levier financiar este 0;
• daca Rec < Rd, contractarea unor noi imprumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilitatii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. In acest caz, activitatea firmei respective se caracterizeaza prin ineficienta si va conduce treptat la decapitalizarea sa.

 

Deci efectul de levier financiar este pozitiv decat in masura in care rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobanzii. Problema fundamentala este de a sti daca eventualele conditii economice nefavorabile pot conduce la reducerea rentabilitatii economice astfel incat sa provoace un efect de levier financiar negativ.

Formula :

 

In formula este utilizata rata dobanzii efective si nu rata dobanzii de pe piata deoarece o valoare medie nu este reprezentativa pentru societate, iar o valoare contractuala nu este stabila, deoarece bancile modifica rata dobanzii la anumite perioade.

 

Rata dobanzii efective

Masoara procentul dobanzii platite de societate pentru toate creditele si imprumuturile realizate.

 

 

Daca este calculata la soldul datoriilor trebuie comparata cu rata obtinuta in perioada de  comparatie iar daca este calculata la volumul creditelor utilizate intr-o anumita perioada trebuie comparata cu rata medie a dobanzii de pe piata.

 

Rata de acoperire a dobanzilor - RAD

 

Rata de acoperire a dobanzii reflecta masura in care o companie obtine suficient profit pentru a sustine dobanzile aferente imprumuturilor si de asemenea pentru a atrage atentia actionarilor daca profitul nu este la un nivel suficient de ridicat pentru ca, in urma inregistrarii dobanzii , sa le mai ramane si lor o parte care sa fie distribuita sub forma de dividende.
In esenta el indica de cate ori profitul din activitatea companiei inainte de plata impozitelor si a dobanzilor acopera  cheltuielile cu dobanzile.

Formula :

 

                  

 

Indicatorul este foarte utilizat in analiza investitiilor finantate din imprumuturi. Cu cat valoarea rezultata este mai ridicata cu atat este mai bine, societatea putandu-si platii dobanzile (teoretic   deoarece, chiar si cand se inregistreaza pierdere dobanda se achita daca exista numerar in banca).
Nivelul recomadat este minim 3. O tendinta descrescatoare a ratei de acoperire a dobanzilor poate indica un management ineficient sau previziuni prea optimiste la momentul contractarii creditelor.
O alta varianta de calcul a acestui indicator este raportarea profitului inainte de amortizare, plata impozitelor, a dobanzilor la cheltuielile cu amortizarea.

 

Solvabilitatea globala (SG)

 

Indica posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este egala cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii.  Indicatorul trebuie sa fie supraunitar cat mai aproape de 2. O valoare a acestui indicator de 1.4 reprezinta o valoare minima acceptata, este echivalentul unui levier financiar de 2.5, altfel exprimat datoriile reprezinta 71.4% din total active.

 

Solvabilitatea patrimoniala (SP)

 

Indicatorul indica pronderea capitalurilor proprii in pasivul total. Este echivalentul ratei de finantare a activelor si inversul parghiei financiare.

 

 

Exprima capacitatea de autofinantare a societatii, precum si masura in care poate face fata obligatiilor sale de plata. O valoare ridicata a acestui indicator semnifica o sporire a capacitatii de autofinantare a societatii. Este recomandat ca nivelul acestei rate sa fie mai mare de 30%.