Managementul riscurilor

Managementul riscurilor	Evaluarea performantelor
Obiective si starategii	Acoperirea riscului
Diversificarea portofoliului	Principii de management
Modele de gestiune

In sensul investitiilor financiare, un portofoliu reprezinta o colectie (combinatie) de active financiare, in care sunt alocate resursele financiare ale unui investitor individual sau institutional si care are avantajul reducerii riscului prin diversificare. Astfel, un portofoliu de valori mobiliare poate fi definit ca reprezentând totalitatea activelor financiare nebancare pe care le poseda la un moment dat un investitor si care se concretizeaza in titluri financiare negociabile pe o piata reglementata de capital, respectiv actiuni si obligatiuni, derivate financiare de natura drepturilor, a contractele futures sau a contractele pe optiuni.


Activele financiare detinute in portofoliu sunt selectate conform intereselor investitorului, respectiv pe categorii de active (actiuni, obligatiuni, titluri de stat, derivate financiare, unitati la fonduri de investitii, etc.), pe scadente, pe niveluri de randament, etc.. „Reteta” combinarii acestor instrumente financiare, in raport cu  criteriile scopului investitional si al riscurilor implicate poarta denumirea de alocarea activelor (asset allocation).


Managementul portofoliilor de valori mobiliare vizeaza activitati si servicii de investitii deopotriva complexe si importante, intrucât de calitatea si structura plasamentelor financiare depind intr-o proportie covârsitoare performantele asociate investitiilor respective. Operatiunile specifice administrarii de portofolii sunt recomandate a fi efectuate de catre brokeri, consultanti de investitii sau investitori institutionali, desi chiar investitorii individuali fara o experienta extrem de valoroasa pot sa-si administreze cu succes propriile plasamente in active financiare, cu conditia sa respecte câteva tehnici si principii de baza.


Literatura de specialitate retine câteva principii esentiale in definirea strategiilor de selectie si administrare a unui portofoliu de active financiare:

 

1) Diversificarea riscului si administrarea prudentiala: presupune selectarea mai multor tipuri de actiuni emise de societati comerciale care au un potential real de crestere a afacerii si care activeaza in sectoare performante ale economiei nationale.

 

2) Maximizarea corelatiei rentabilitate-risc: potrivit modelului de piata elaborat de catre H. Markowitz, investitorii vor cauta in permanenta sa isi maximizeze câstigurile fie prin maximizarea rentabilitatii pe unitatea de risc asumat, fie prin minimizarea riscului la un anumit nivel estimat de rentabilitate. in acest sens, se cunoaste faptul ca, in general, activele cu un grad ridicat de risc au un potential de a genera rentabilitati superioare, tocmai datorita faptului ca investitorii sunt dispusi sa le achzitioneze doar in conditiile in care isi insusesc o “prima de risc”.

 

3) Definirea intr-o maniera clara si consecventa a obiectivelor investitionale: se coreleaza cu  profilul de risc al investitorului, orizontul de timp pe care doreste sa se investeasca in valori mobiliare, precum si pozitia sa financiara.

 

4) Stabilirea unei strategii de tranzactionare si asumarea unui “grad de disciplina”  in aplicarea acesteia.

Spre exemplu, se pot stabili anumite obiective de profit (10-15%) pe o anumita perioada de timp si marcarea acestuia in momentul in care pragul a fost atins. Odata ce randamentul propus a fost atins, investitorul poate vinde intreaga detinere din titlul respectiv sau poate sa vânda doar o parte si sa astepte un randament mai bun pe restul cantitatii. Dimpotriva, un investitor prudent isi va stabili in permanenta un prag maxim de pierdere acceptata. Acest sistem, numit “stop-loss”, se aplica astfel: daca un anumit titlu atinge un anumit nivel procentual de pierdere, se poate vinde pentru a evita o pierdere si mai mare. Aplicarea acestor strategii in activitatea de tranzactionare se realizeaza cu ajutorul ordinelor de tip “stop-loss” sau “take profit”.