Deseori auzim în jurul nostru expresia “Nu riști, nu câștigi”, dar oare să fie valabilă această premisă și în fundamentarea deciziilor investiționale?

Riscul, unul dintre principalii factori asociați arealului investițional, izvorăște din necunoscut. Așadar, deciziile investiționale sunt indisolubil legate de caracterul incert al evenimentelor viitoare, al căror efect financiar este greu de estimat.

Pentru a putea ține pasul cu cerințele schimbătoare ale oamenilor referitoare la modalitățile de economisire, evoluția instrumentelor financiare a venit ca un răspuns la nevoile din ce în ce mai diversificate ale investitorilor. Odată cu evoluția instrumentelor financiare, apare riscul investițional, care se naște din fluctuațiile valorii instrumentelor financiare.

Riscul investițional

Riscul poate îmbrăca o multitudine de forme în funcție de sursele din care acesta izvorăște, însă ne vom focusa pe principalul risc asociat instrumentelor financiare, de care investitorii trebuie să țină cont pentru o eficiență cât mai bună a portofoliului, și anume riscul investițional.

Poate fi riscul asociat instrumentelor financiare eliminat în totalitate?

Cu siguranță NU! Deși modalitățile de măsurare, precum și perfecționarea posibilităților de identificare și anticipare ale riscului au evoluat, acesta nu poate fi eliminat integral. Riscul, poate fi totuși gestionat cu ajutorul unor tehnici și metode prin intermediul cărora pot fi controlați factorii care îl influențează, în scopul obținerii unor avantaje strategice.

Conștientizarea superioară a riscului conduce implicit la căutarea unor soluții tot mai avansate și coerente de protecție, acestea fiind folosite drept instrumente strategice utilizate în avantajul propriu al investitorilor. Subordonat obiectivului principal al investitorilor, mai exact maximizarea eficienței deciziilor investiționale, este obiectivul unei gestiuni corecte a riscului în cadrul procesului decizional.

Care sunt cele mai avantajoase modalități de economisire? Dar riscurile ce survin așteptărilor investitorilor?

Investițiile în instrumente financiare sunt alternative de economisire din ce în ce mai avantajoase tocmai datorită randamentelor de care dau dovadă. Dacă facem o analiză retrospectivă, se observă că instrumentele financiare cu cele mai mari rentabilități sunt fără îndoială acțiunile – valori mobiliare expuse unui risc ridicat asociat unui randament ridicat.

Volatilitatea și lichiditatea sunt elemente care caracterizează mecanismul pieței de capital, conturând un risc de natură sistemică pentru toate instrumentele financiare tranzacționate. De asemenea, riscul de inflație și riscul de rata a dobânzii pot afecta randamentul investiției în acțiuni în general, ca alternativă investițională în raport cu depozitele bancare, investiția în titluri de stat, obligațiuni guvernamentale sau corporative.

Orice creștere în rata dobânzii poate afecta evoluția cotației acțiunilor, în general, ca alternativă investițională, pe piața de capital, în timp ce creșterea ratei inflației erodează câștigurile reale ale investitorului.

Exceptând acțiunile, o mare parte din fondurile bănești ale investitorilor sunt plasate în obligațiuni corporative – titluri de valoare cărora deși rentabilitatea asociată poate fi inferioară acțiunilor, riscul atașat acestora poate fi încadrat la un nivel mediu-scăzut.

Riscul atribuit obligațiunilor corporative îmbracă mai multe forme, printre care imposibilitatea răscumpărării acestora la maturitate de către societatea emitentă.

Relație direct proporțională între risc si rentabilitate?

Cu siguranță! Investitorii trebuie să aibă în vedere faptul că analiza relației risc-rentabilitate reprezintă un principiu esențial în fundamentarea deciziilor investiționale.

Cât despre rentabilitate, reprezintă un factor important de avut în vedere în gestionarea eficientă a portofoliului investițional și poate fi exprimată ca un raport procentual între efectele financiare generate de un instrument financiar și efortul investițional asociat acestora.

Practica demonstrează faptul că riscul ridicat este de cele mai dese ori însoțit de o rentabilitate ridicată. Totodată, lesne de înțeles este faptul că o investiție cu risc scăzut poate avea o rentabilitate automat mai scăzută. Așadar, relația care stă la baza principiului rentabilitate- risc este una direct proporțională.

Maximizarea eficienței portofoliului propriu- obiectivul fiecărui investitor

Printre principalele interese ale investitorilor se identifică maximizarea performanței portofoliilor proprii, concretizată fie prin maximizarea rentabilității pe unitate de risc asumat, fie prin minimizarea riscului la un anumit nivel estimat de rentabilitate.

Un portofoliu eficient surprinde pe de-o parte un risc scăzut, iar pe de altă parte un randament optim. Riscul portofoliului este o componentă importantă atașată deciziilor investiționale, identificarea inițială a acestuia fiind o cerință esențială.

În vederea limitării riscului la care valorile mobiliare sunt expuse, investitorii pot apela la diferite modele care măsoară performanțele unui portofoliu,  acești indicatori reflectând măsura în care anumiți factori au un impact asupra portofoliului investițional.

Deviația standard

Deviația standard a randamentelor, sau abaterea medie pătratică a rentabilităților reflectă cu cât se abate în medie rentabilitatea individuală unei acțiuni față de nivelul mediu al ratei de rentabilitate.

Rata Sharpe

O altă rată des utilizată în vederea analizei performanțelor viitoare a portofoliilor investitorilor este rata Sharpe. Această rată măsoară excedentul investițional, mai precis, diferența dintre randamentul instrumentelor financiare expuse la risc și rata activului fără risc. Printre activele fără risc amintim certificatele de trezorerie și obligațiunile emise de instituțiile statului.

Alegerea acestei rate drept instrument de măsură a performanței portofoliului este avantajoasă în cazul investitorilor cu un singur portofoliu investițional. Este important de menționat acest aspect întrucât în calculul ratei Sharpe se ține cont de riscul total al portofoliului şi de variabilitatea ansamblului activelor deținute de investitor.

Rata Sharpe poate fi utilizată pentru a evalua o singură acțiune sau investiție, dar și pentru un întreg portofoliu de valori mobiliare.

Rata Treynor

Reprezintă o rată de rentabilitate-volatilitate şi este exprimată prin excesul de rentabilitate a portofoliului față de volatilitatea portofoliului. Cu cât această rată prezintă o valoare mai ridicată, cu atât rentabilitatea portofoliului este mai mare.

Beta

Beta (β) al unui titlu de investiții este o măsură a volatilității randamentelor sale în raport cu întreaga piață. Aceasta este utilizată ca un instrument de măsură a riscului. O companie cu un indice beta mare are un risc mai ridicat și, de asemenea, randamente așteptate mai avantajoase.

Portofoliu diversificat – risc scăzut?

Absolut! Arta de a găsi un echilibru perfect între rentabilitate și risc ajută investitorii să-și optimizeze propriile strategii investiționale, însă aceștia pot apela și la alte metode de a limita riscul la care se expun.

Alocarea resurselor financiare ale unui investitor în instrumente financiare cât mai variate, are avantajul reducerii riscului prin diversificare.

Administrarea prudențială a portofoliului, precum și  diversificarea riscului presupun selecția mai multor instrumente financiare emise de societăți care prezintă un real potențial de creștere.

Iată un exemplu concret!

Analizând un număr de zece companii selectate de pe Piața Reglementată a Bursei de Valori București, au fost calculate principalele rate la care investitorii pot apela pentru a calcula performanțele unui instrument financiar.

Tabelul nr. 1- Analiza corelației risc- rentabilitate în cadrul companiilor de pe BVB

Sursa: Prelucrări ale autoarei, pe baza datelor colectate de pe www.investing.com, din perioada 26.08.2021- 26.08.2022

Analizând deviația standard a celor zece companii, societatea cea mai riscantă care se remarcă este Teraplast SA, înregistrând cea mai ridicată valoare a acestui indicator. De asemenea, din rândul companiilor riscante fac parte MedLife SA, S.N. Nuclearelectrica SA și Purcari Wineries Public Company Limited.

O rată Sharpe pozitivă, de 1,55, înregistrează compania S.N.G.N. Romgaz SA, acest lucru însemnând că societatea are parte de o remunerarea pe unitate de risc a excesului de rentabilitate a portofoliului față de rentabilitatea activului fără risc[3] avantajoasă. Totodată, valorile pozitive ale ratei Sharpe înregistrate de societăți precum OMV Petrom SA, S.N. Nuclearelectrica SA și MedLife SA le clasează în rândul celor mai rentabile companii.

Conform ratei Treynor, în clasamentul celor mai performante companii se situează S.N. Nuclearelectrica SA, S.N.G.N. Romgaz SA, urmate fiind de Medlife SA și OMV Petrom SA.

Așadar, coroborând informațiile mai sus prezentate, un investitor rațional își poate fundamenta decizia de a investi pe modele de calcul, care ajută la o bună evaluarea a performanței unui instrument financiar.

Analiza corelației risc-rentabilitate este deosebit de importantă pentru a marca cele mai avantajoase randamente.

Investiți inteligent!

Madalina Roman

[1] La calculul ratei Sharpe a fost luat în considerare randamentul anual al obligațiunilor românești pe 6 luni, din data de 29.08.2022, respectiv 7,34%.

[2] Coeficientul Beta avut în vedere la fundamentarea calculelor ratei Treynor este preluat de pe www.investing.com.

[3] Rata de rentabilitate fără risc (Risk-free rate) este rata dobânzii așteptată de un investitor să o câștige pentru o investiție care prezintă un risc zero. De regulă, rata fără risc este egală cu dobânda titlurilor de stat, considerată a fi cea mai sigură investiție care poate fi realizată de un investitor.

Pentru orice companie, cota de piață este un indice important, prin intermediul lui obținându-se o imagine de ansamblu privind performanța ei în raport cu piața în care activează și bineînțeles, cu competitorii săi.

În vederea valorificării întregului potențial de dezvoltare al unui business, managementul trebuie să acorde o atenție deosebită poziției lor pe piață și cerințelor actuale ale acesteia.

Dacă privim din perspectiva concurenței, prin intermediul cotei de piață, o companie se poate compara cu ceilalți competitori ai săi în domeniul de activitate, în vederea conceperii și implementării unor strategii noi de business. Conștientizând oportunitățile și potențialele riscuri, firmele își protejează business-urile, orientându-și activitatea într-o direcție de dezvoltare care să garanteze performanțe.

Cum se calculează cota de piață a unei companii?

Aceasta se obține în baza unei formule de calcul simple: raportul între ponderea vânzărilor unei companii și vânzările totale ale industriei, într-un interval de timp precizat. Acesta reprezintă în esență, procentul deținut de firmă pe o piață în care își desfășoară activitatea, într-un anumit interval de timp.

Pentru a se obține cota de piață a unei companii, este necesar să se stabilească exact perioada de timp vizată.

De ce este importantă cota de piață pentru companii?

Investitorii și analiștii monitorizează cu atenție creșterile și scăderile cotei de piață, deoarece acestea pot fi un semn al competitivității relative a produselor sau serviciilor companiei. O creștere a acestei cote oferă perspective noi de dezvoltare, companiile îmbunătățindu-și considerabil performanțele financiare.

Practic, prin intermediul acestui indicator, o companie își poate arăta dominația pe piața în care activează.

O creștere a cotei de piață îi poate conferi unei firme un avantaj competitiv privind:

• tarife avantajoase de la furnizori – firmele cu o cota de piață mare obișnuiesc să primească oferte financiare mai bune de la furnizori prin prisma faptului că volumul ridicat de comenzi le crește puterea de cumpărare.
• notorietate în industrie – o cotă ridicată cu siguranță consolidează imaginea unei firme pe piață. În plus, pe lângă un impuls bun al vânzărilor, compania poate obține și beneficii pe zona resurselor umane. Firmele care își arată supremația în domeniile lor beneficiază de angajați dedicați, cu viziuni inovatoare, dornici de a contribui la succesul organizației. Astfel, recrutarea talentelor și retenția celor mai buni angajați pot fi asigurate cu ajutorul acestui avantaj competitiv.
• Îmbunătățirea vânzărilor – O cotă de piață mai mare poate ajuta la îmbunătățirea vânzărilor, în situația în care clienții existenți și fideli companiei realizează mai multe achiziții. De asemenea, cota de piață poate să extindă baza globală de clienți a unei firme.

Pentru a preveni riscul de pierdere a cotei de piața, firmele își pot monitoriza mai atent activitățile, astfel încât să identifice punctele slabe. În plus, analizarea perspectivelor de dezvoltare abordate de competitori devine o cheie importantă în acest caz.

În baza acestor aspecte, companiile se pot orienta către cele mai potrivite strategii, care să le asigure rezultatele financiare dorite.

Cum pot firmele să își crească cota de piață?

Pe măsură ce o piață se dezvoltă, cota de piață a firmelor trebuie să crească și ea pentru a asigura astfel competitivitatea și profitabilitatea. Cota de piață poate crește în măsura în care companiile abordează diferite strategii de dezvoltare. Printre cele mai importante strategii putem menționa:

Inovația

Pentru o creștere a cotei de piață, companiile trebuie să acordă o atenție sporită inovării. Pentru liderii de piață, creșterea portofoliului de produse și/sau servicii, investirea în tehnologii inovatoare sau abordarea unor strategii noi de marketing sunt modalități prin care aceștia își asigură o creștere a cotei de piață.

Spre exemplu, sunt în prezent companii care utilizează realitatea augmentată ca inovație în activitatea de vânzare a produselor, îmbunătățind experiența de cumpărare a clienților.

Achiziția altor companii

Un mod sigur și eficient de a crește cota de piață sunt achizițiile. Sunt numeroase business-uri care nu au posibilitatea de a se extinde sau funcționează după un management ineficient. În acest context, fuziunea cu o astfel de companie poate fi o decizie inteligentă, obținând multiple avantaje. Printre cele mai importante fiind: înlăturarea concurentului din industrie și preluarea cotei lui de piață.

Prioritizarea interacțiunii cu clienții

Consolidarea relațiilor cu clienții existenți prin intermediul principiului loialității este o altă strategie eficientă de a obține o creștere a cotei de piață. Acest segment de clienți generează cota de piață a firmei, prin urmare, experiența lor de cumpărare trebuie să fie o prioritate.

Concluzii

Cu cât cota de piață a unei companii crește, cu atât aceasta devine mai profitabilă, devenind un punct de referință pe piața respectivă. Fiecare organizație trebuie să conștientizeze avantajele furnizate de o cota de piață puternică și să acționeze pentru buna dezvoltare a business-ului.

În cei 17 ani de când tranzacționez pe piețele financiare, am prins perioade de creșteri fulminante, dar și de scăderi abrupte. Business as usual.

Am încercat să găsesc soluția magică printre metodele pe care le-am studiat în cele peste 4000 de pagini din formarea mea de analist tehnic astfel încât să anticipez scăderile pieței și să evit pierderile.

Mi-am dat seama că fiecare metodă funcționează punctual, dar nu pot anticipa în timp real care dintre ele ar fi mai potrivită. Uneori a mers, alteori nu, pentru că așa stau lucrurile în analiză tehnică. Eu merg pe 2-3 scenarii posibile, îl aleg pe cel pe care îl consider cel mai probabil, dar fiecare dintre ele are o anumită probabilitate să se întâmple.

Să nu crezi că un analist care previzionează prin metoda tehnică, oricâtă experiență ar avea, va anticipa cu precizie și va lua întotdeauna decizia corectă. Când faci previziuni, lucrezi cu probabilități, nu cu certitudini.

Eu, personal, am experimentat mai multe tipuri de decizii pentru a gestiona scăderile pieței, de-a lungul timpului. Nu întotdeauna mi-a reușit, dar de fiecare dată am învățat lecții extrem de valoroase, care să mă ajute să înțeleg ce sa fac în continuare.

1. Să vând înainte de scădere. Uneori am ieșit la momentul potrivit și am obținut profitul maxim, dar alteori am ieșit prea devreme și am ratat o parte bună din creștere
2. Să vând la primele semne de scădere. Pe unele corecții am ieșit, deși nu era cazul, pentru că piața a revenit repede (scăderea s-a oprit la 10%). Pe altele a funcționat pentru că scăderea a continuat accelerat și astfel nu mi-am blocat capitalul.
3. Să vând după o corecție mai amplă (20%). Chiar și la scădere de 20% a fost decizia potrivită în 2008 pentru că am evitat scăderi 50-90%. Alteori, piața a revenit temporar după ce am vândut și puteam să vând la un preț mai bun. Dacă ți s-a întâmplat și ție asta, îți înțeleg frustrarea.
4. Să vând pe revenire după o corecție amplă. Uneori am vândut chiar la momentul potrivit, alteori piața a revenit pe trend pozitiv și am rămas pe dinafară.
5. Nu am testat metoda de a nu vinde deloc, dar am văzut efectele devastatoare la cei care au testat-o în 2008.

Singura modalitate să evit pierderile pe o scădere era să vând. Eram bună la previziuni, dar nu-mi ieșea prea bine timing-ul. Previzionam ce avea să se întâmple, dar nu știam când anume se va întâmpla. Timing-ul era cea mai dificilă parte atunci când făceam previziuni.

Degeaba știam ce o să se întâmple, dacă nu știam când. Simțeam că lipsește ceva, dar nu-mi dădeam seama că, de fapt, nu previziunile erau importante. Îmi lipseau instrumentele potrivite pentru managementul de portofoliu. După 15 ani de analiză tehnică avansată, nu-ți recomand să pierzi prea mult timp încercând să fii bun la previziuni. Predictions are overrated!

Ce ajută cel mai bine la gestionarea emoțiilor în tranzacționare

În lucrul meu cu sute de investitori am văzut concret cum teoria din cărțile de tranzacționare se verifică în realitate și ce efect are. Într-adevăr, emoțiile sunt mai puternice decât raționalul, iar partea asta este confirmată, în ultimii 20 de ani, de aproape toate studiile din domeniu.

De exemplu, un studiu făcut recent, în noiembrie anul trecut, de către Barclays Smart Investor – arată că 50% din investitorii britanici au admis că iau impulsiv decizii de investiții, iar 67% dintre ei regretă apoi aceste decizii. Când au fost întrebați ce a influențat deciziile lor, cei mai mulți dintre ei au răspuns că au fost influențați de social media (32%). Alte motive menționate au fost influența prietenilor (31%) și frica de a pierde oportunități (FOMO – fear of missing out) (30%).

De exemplu pe șocul generat de falimentul Lehman Brothers din octombrie 2008 indicele S&P 500 a scăzut 37%. Investitorii s-au panicat și s-au grăbit să vândă. Au aruncat pur și simplu cu acțiuni în piață.

Cât a scăzut în 4 luni, a recuperat apoi în aproape 3 ani. Asta s-a întâmplat doar pe indice, deoarece componența indicelui este ajustată. Sunt companii care nu au mai revenit niciodată la prețurile de dinainte de 2008. Altele au dat faliment sau au fost delistate între timp. Pe unele poate nu ți le amintești, pentru că nu mai sunt populare acum. Dar in 2008 au fost. Și există o probabilitate mare să le fi deținut dacă aveai un portofoliu atunci.

Iată ilustrat câteva exemple de acțiuni care au scăzut abrupt în 2008 și nu au mai revenit nici până în prezent la nivelul prețului înregistrat atunci.

De la stânga la dreapta: AIG (American International Group), Citigroup, United States Steel Corporation, Nokia, Deutsche Bank, ArcelorMittal.

sursa: investing.com

Cele trei tipuri de reacții, în condiții de stres

Asta este, probabil, întrebarea pe care o primesc cel mai des, când piața este în scădere: Ce este mai bine să fac acum? Problema cu aceasta întrebare este că, prin ea, nu există asumarea propriei responsabilități. Cu alte cuvinte, când cineva mă întreabă, așteaptă niște instrucțiuni clare, care să ducă înspre rezultate garantate:

• Tu ce faci?
• Să vând?
• Să mai cumpăr?
• Cum să acționez?
• Să mai aștept și să cumpăr mai jos?

Dacă ai mai multă experiență în piață poate că ai încercat să folosești lecțiile pe care le-ai învățat din trecut. Și poate îți amintești și de momente în care nu ai reacționat cum ți-ai fi dorit.

Există trei tipuri de reacții, atunci când stresul ajunge la cote foarte ridicate:

• Fight – Nu vinzi, ții cu dinții de acțiuni, chiar dacă scad foarte mult. Ba mai mult, cumperi și mai multe acțiuni pe scădere ca să îți micșorezi prețul mediu de achiziție. Intensitatea emoțiilor pe care le trăiești când scade piața îți influențează deciziile. Riscul care apare în acest caz este sa blochezi banii în acțiuni care se adâncesc în scădere. Citește până la final articolul ca să afli soluția în cazul tău.
• Flight – Vinzi toate acțiunile și nu vrei sa mai auzi de ele până când condițiile care au declanșat scăderea nu se reglează. Vei proteja în acest caz capitalul rămas, dar vei pierde oportunitatea de a profita de prețurile scăzute ale acțiunilor.
• Freeze – Te blochezi și uiți de strategia ta de investiții. Urmărești încontinuu piața, știrile și ce spun alți investitori, dar nu iei nicio decizie de tranzacționare. E normal să apară neclaritatea atunci când intervin emoțiile, dar dacă nu iei nici o hotărâre, îți va părea rău mai târziu că nu ai acționat când ai avut ocazia.

Poți regreta oricare dintre aceste reacții, pentru că ele reprezintă un impuls, nu un răspuns rațional la contextul pieței.

Caz în care, rămâne întrebarea: bine, dar ce poți să faci totuși?

Trage aer in piept!

Ca să eviți reacțiile și deciziile impulsive, recomandarea mea este să alegi pe cineva care este obiectiv și împreună să stabiliți o strategie pentru portofoliul tău de investiții. Un consultant te ajută să te detașezi de emoțiile care nu te lasă să vezi clar cum poți gestiona clar o situație de risc.

Ca sa treci cu bine printr-o scădere abruptă a pieței ai nevoie de un portofoliu diversificat cu care să poți profita de oportunități, dar să fie rezistent și la scăderi.

Dincolo de previziuni, ceea ce am descoperit că funcționează cel mai bine, atât pe creștere, dar mai ales pe scăderi, sunt instrumentele și strategiile de management al portofoliului. Ele își fac treaba indiferent de contextul pieței și de emoțiile care intervin.

Indiferent care au fost în trecut experiențele și reacțiile tale în momentele de panică din piață, dacă ai dinainte o strategie pentru aceste șocuri ale pieței vei fi mai pregătit să iei decizii într-un mod rațional.

Instrumentele pe care le folosesc eu pentru a crea aceste strategii pentru acțiunile din portofoliu sunt opțiunile.

În fapt, asta este și motivul pentru care scriu articolul acesta – pentru a veni cu mai multă claritate, atunci când vine vorba despre opțiuni, dar și să creionez câteva strategii care să te protejeze de scăderile pieței. Strategiile astea sunt vitale, mai ales în situația actuală, când piața fluctuează foarte mult.

Ce sunt opțiunile și cum te ajută pe scăderea pieței

Opțiunile sunt contracte financiare care pot fi folosite atât pentru acoperirea riscului de scădere (sau de creștere) a prețului unui activ (acțiune, ETF, commodity etc), cât și în scop speculativ. Prin aceste contracte se tranzacționează de fapt un drept de vânzare sau cumpărare asupra unui activ.

Există două tipuri de opțiuni: CALL si PUT, dar o să-ți vorbesc mai departe despre opțiunile PUT pentru ca ele sunt relevante în crearea strategiilor de acoperire a riscului.

Opțiuni PUT (de vânzare) conferă dreptul cumpărătorului opțiunii să vândă sau nu la scadență activul suport (acțiune, ETF, commodity etc) la un preț numit preț Strike. Pentru acest drept cumpărătorul plătește o primă.

Dacă variațiile de preț sunt defavorabile, opțiunea acoperă riscul, iar dacă sunt favorabile, prima reduce câștigul suplimentar, dar cu un cuantum mic.

Cumpărătorul opțiunii PUT exercită opțiunea și câștigă atunci când prețul acțiunii este mai mic decât prețul de exercitare minus prima. Câștigul este cu atât mai mare cu cât diferența dintre prețul din piață (spot) și prețul Break Even (Strike + Prima) este mai mare.

Poți folosi opțiunile PUT ca să acoperi riscul atât la nivel individual (pentru fiecare acțiune în parte), cât și pentru întreg portofoliul dacă folosești opțiunile PUT pe un indice reprezentativ. Dar, la nivel de portofoliu, poți aplica și alte strategii pentru șocurile pieței.

Strategia de acoperire a riscului pe scăderea abruptă a pieței

Mai exact, cum să-ți acoperi riscul de scăderi extreme folosind ca instrumente de acoperire a riscului opțiunile care au ca activ suport indicele de volatilitate VIX.

Volatilitatea, adică viteza cu care prețul se modifică, măsoară de fapt „sentimentul din piață” și în special gradul de teamă al investitorilor.

Indicele VIX măsoară volatilitatea așteptată în piața americană pentru următoarele 30 de zile, iar pentru calcularea lui se folosește prețul opțiunilor PUT și CALL pe indicele S&P 500.

Este cel mai cunoscut indicator de volatilitate, fiind urmărit constant de către investitorii a căror preocupare este în special protejarea capitalului, chiar dacă obiectivul pe termen lung este profitul.

Graficul de mai jos arată legătura dintre evoluția indicelui volatilității VIX și indicele bursier S&P500, faptul că există o corelație inversă între ele. Poți observa cum, atunci când S&P 500 scade, indicele VIX crește și invers, aproape în oglindă.

Grafic VIX, S&P500, sursa: investing.com

Opțiunile care au activ suport indicele de volatilitate VIX sunt folosite pentru a proteja capitalul de riscul de scădere neașteptată a pieței. Opțiunile pe VIX pot fi folosite pentru hedging (acoperirea riscului) în două feluri:

• Strategii pasive – strategii pe care le ai constant în portofoliu și scopul este să te protejezi doar de scăderile extreme și încerci să ai un cost cât mai mic posibil
• Strategii active – pe care le folosești strategic pentru a reduce riscul în anumite momente în care te aștepți la volatilitate ridicată.

Cum te ajută toate aceste strategii pe scăderea pieței?

Dacă vei implementa strategii de management al riscului (hedging) pentru portofoliul tău, îți va fi mai ușor să iei decizii în mod rațional în situații de criză astfel încât să:

• Profiți de scăderi ca să cumperi ieftin spre deosebire de alți investitori care rămân panicați
• Ai banii necesari să cumperi – nu aduci bani de acasă
• Beneficiezi la maxim de revenire, nu trebuie să aștepți mult timp să recuperezi pierderile

În cazul în care piața scade și volatilitatea atinge un nivel extrem, atunci vei închide strategiile de hedging și vei marca profitul pentru opțiunile pe care le ai in portofoliu.

În general, atunci când volatilitatea e foarte mare, cel mai probabil piața se afla aproape de minime, pentru ca asta înseamnă un nivel de pesimism extrem și vânzări excesive. Dacă marchezi profitul pentru pozițiile de hedging din portofoliu, vei folosi acești bani ca să cumperi acțiuni la prețul scăzut din piață.

Dacă ai avut o strategie potrivită de hedging, portofoliul tău va avea o valoare apropiată de cea de dinaintea scăderii. Iar dacă piața revine pe creștere, ești setat pentru a profita de această creștere.

Fără hedging, ar trebui să recuperezi mai întâi pierderile și, numai după ce piața depășește maximele anterioare, vei putea înregistra profit suplimentar. În concluzie, este mai bine să ai o strategie decât să nu ai o strategie. Dar și mai bine este să ai instrumente cu care să-ți faci strategia și mai eficientă.

Cum implementezi strategiile ca să te protejezi de scăderile pieței

Dacă îți dorești să gestionezi eficient portofoliul tău de acțiuni de piețele internaționale, am pregătit pentru tine un mini curs video gratuit. La finalul lui vei ști:

• Ce sunt opțiunile PUT și CALL și cum te pot ajuta
• Cum să folosești opțiunile în administrarea portofoliului
• Exemple practice de HEDGING (acoperirea riscului)

Dacă vrei și tu să-ți administrezi strategic portofoliul și să iei decizii raționale în momentele cheie, află mai multe detalii despre mini cursul gratuit și înscrie-te aici.

Olga Ursu, Consultant de investiții