CLUBUL DE CARTE AL MILIARDARILOR

3 oameni de succes, din 3 domenii diferite, care prin ideile lor inovative și simțul lor practic au câștigat o notorietate anume atât din perspectiva realizărilor, cât și din perspectiva investițiilor și a averilor agonisite.

Care este însă rețeta succesului? Se află oare în strânsă legătură cu preferințele în materie de lectură ale acestor miliardari?

Bill Gates – „Reading is still the main way that I both learn new things and test my understanding.

Cunoscut drept co-fondatorul Microsoft și cu o avere de peste 115 miliarde de dolari, Bill Gates este unul dintre cei mai bogați oameni din lume, respectiv cel mai bogat om din America, conform ierarhiei realizate de către revista Forbes. Printre cărțile preferate de către miliardar se numără

  • Alegerea – Dr. Edith Eva Eger
  • Un gentleman la Moscova – Amor Towles
  • Atlasul norilor – David Mitchell

Warren Buffet – „I read and think. So I do more reading and thinking, and make less impulse decisions than most people in business.”

Cu o avere care se ridică la peste 82 miliarde de dolari, Warren Buffett este considerat a fi cel mai de succes investitor la bursă al secolului. Printre autorii recomandați de Warren Buffett se numără:

  • Investitorul inteligent – Benjamin Graham
  • A Few Lessons for Investors and Managers from Warren Buffett editat de Peter Bevelin
  • MiTek: A Global Success Story-Jim Healey

Mark Zuckerberg – „Books allow you to fully explore a topic and immerse yourself in a deeper way than most media today. I’m looking forward to shifting more of my media diet towards reading books.”

Averea celui care a pus bazele rețelei de socializare Facebook se ridică la peste 93 miliarde de dolari, fiind unul dintre cei mai tineri miliardari din lume. Printre recomandările sale se numără:

  • De ce eșuează națiunile – Daron Acemoglu, James A. Robinson
  • The rational optimist – Matt Ridley
  • Sfârșitul puterii – Moise Naim

 

Roxana Stejerean,

Analist Financiar


Coca-Cola deține rețeta succesului

Cât de mare este compania Coca-Cola?

  • Din cele 57 de miliarde de porții de băuturi consumate în fiecare zi (altele decât apa), puțin peste 3% (1,9 miliarde) sunt băuturi înregistrate sau licențiate de Coca-Cola, fiind cel mai răspândit produs pe planetă.
  • Există doar două țări în lume în care Coca-Cola nu se comercializează: Cuba și Coreea de Nord.
  • Coca-Cola produce atât de multe băuturi diferite, încât dacă ai bea câte una pe zi, ți-ar lua mai mult de nouă ani pentru a le încerca pe toate. Coca-Cola are un portofoliu de produse de peste 3.500 de băuturi și 500 de mărci, inclusiv băuturi răcoritoare, băuturi energizante și băuturi pe bază de soia.
  • Dacă fiecare picătură de Coca-Cola produsă vreodată ar fi plasată în sticle de 8 uncii (aproximativ 240 ml), iar ulterior așezate cap la cap, sticlele ar ajunge pe Lună și înapoi de peste 2.000 de ori.
  • Coca-Cola deține un număr de 20 de branduri care generează vânzări de peste 1 miliard de dolari pe an.
  • Coca-Cola susține că numele său este al doilea cel mai înțeles cuvânt din lume, după „OK”.
  • Mexicanii sunt cei mai mari băutori de Coca Cola. În medie, mexicanii beau 745 de sticle pe an, în timp ce americanii consumă în medie 401 de sticle Coca-Cola pe an.
  • Coca-Cola crede că a inventat conceptul cuponului. Compania a distribuit eșantioane de cupoane la sfârșitul anului 1886, iar de asemenea crede că acesta a fost motivul pentru care băutura s-a răspândit de la populația mică din Atlanta până în fiecare stat din SUA. Între 1886 și 1914, una din 10 sticle de Coca-Cola a fost oferită gratuit.
  • Compania Coca-Cola are o capitalizare de piață de peste 219 miliarde de dolari, puțin mai mult decât Produsul Intern Brut al Greciei.

 

The Coca-Cola Company este cea mai mare companie producătoare de băuturi răcoritoare din lume, cel mai mare producător, distribuitor și comerciant de băuturi non-alcoolice și siropuri din lume, și una dintre cele mai mari corporații din SUA. De asemenea, compania Coca-Cola este cel mai mare producător mondial de deșeuri din plastic, producând anual peste 3 milioane de tone de ambalaje din plastic, inclusiv 110 miliarde de sticle de plastic. Istoria companiei începe în anul 1889, când formula și marca Coca-Cola au fost vândute cu 2.300 de dolari către Asa Griggs Candler, care a înființat ulterior The Coca-Cola Company în Atlanta în 1892.

Coca-Cola a știut mereu să își recompenseze investitorii plătindu-le dividende. De jumătate de secol, compania de băuturi a înregistrat creșteri a dividendelor în fiecare an.

Coca-Cola rămâne un brand puternic, vândut în peste 200 de țări, cu o cotă de piață dominantă, fiind una dintre cele mai bine vândute băuturi la nivel mondial. De asemenea, Coca-Cola are cea mai eficientă și cea mai extinsă rețea de distribuție din lume.

Dorești să investești și tu în acțiunile Coca-Cola (KO) și să profiți de evoluțiile viitoare ale acesteia? Nimic mai simplu! Accesează: Signup

 

Claudiu Demian,

Analist Financiar Dep. Analiză și Strategii de piață

 

https://www.businessinsider.com/facts-about-coca-cola-2015-9#the-coca-cola-brand-is-worth-an-estimated-838-billion-thats-more-than-budweiser-subway-pepsi-and-kfc-combined-9

https://www.fool.com/investing/2017/08/12/how-safe-is-coca-colas-dividend.aspx

unsplash.com – sursa imagine


O introducere în universul SPAC

Rezumat

Companiile de achiziție cu scop special (SPACs) sunt o clasă de active subapreciată și prezintă oportunități convingătoare privind raportul risc/randament.

Este important să înțelegeți dinamica din spatele lor, deoarece un SPAC caută o țintă de achiziție.

 

Acest articol reprezintă o introducere în investițiile SPAC (companii de achiziție cu scop special). SPAC sunt o oportunitate investițională convingătoare, cu caracteristici care sunt atât ispititoare cât și opace. Cercetarea noastră se concentrează asupra elementelor structurale ale SPAC-urilor care creează oportunități de investiții, precum și asupra specificului detaliilor tranzacțiilor care permit estimarea individuală a rezultatelor pentru SPAC-urilor.

Încercăm să explorăm o serie de posibilități prin care să vizualizăm titlurile de valoare în cadrul universului SPAC, precum și unele modalități de a filtra oportunitatea prezentată în așa fel încât să se potrivească cu obiectivele proprii de investiții. Un SPAC este un vehicul investițional tranzacționat public în care o echipă de conducere strânge capital prin intermediul unei listări publice cu scopul expres de a face o achiziție. Cunoscute si sub numele de companii „cecuri în alb”, SPAC-urile listate în America oferă echipei aflate la conducere un termen de 18 – 24 luni fie pentru a realiza achiziția, fie pentru a returna banii investitorilor. Fondurile strânse în urma listării publice sunt depuse într-un cont fiduciar, iar investitorii au opțiunea de a-și recupera investiția în cazul în care compania achiziționată nu este pe placul lor.

Componente SPAC

Actuala generație de SPAC-uri vinde unități pentru 10.00 dolari fiecare la IPO. Deoarece ofertele de unități SPAC conțin, în general, atât acțiuni comune, cât și una sau mai multe valori mobiliare derivate (de obicei, warrant-uri și/sau drepturi care se convertesc în capitaluri proprii comune la consumarea unei fuziuni), există mai multe oportunități de investiții de evaluat odată ce oferta este finalizată. Fiecare SPAC are termeni diferiți în funcție de ceea ce piața este dispusă să cumpere de la sponsorul din IPO, dar o structură de ofertă frecvent întâlnită este o unitate compusă dintr-o acțiune întreagă și 1/2 sau 1/3 warrant de a achiziționa o acțiune completă la un preț de fix de 11.50 dolari. Numai unitățile se vor tranzacționa în momentul IPO-ului, dar componentele se vor separa de obicei pentru tranzacționarea individuală în termen de 52 de zile de la ofertă.

Investitorii concentrați vor găsi o alternativă interesantă la Titlurile de Stat în acțiunile comune SPAC, care sunt legate de un cont de încredere securizat. SPAC sunt structurate astfel încât contul de încredere conține cel puțin 10.00 dolari pe acțiune listată. Acțiunile comune SPAC se tranzacționează adesea cu o reducere la valoarea lor eventuală de răscumpărare în numerar pe acțiune. Deși lichiditatea poate fi limitată pe piața liberă, termenul de lichidare definit al capitalului propriu comun al SPAC poate oferi un randament relativ atractiv, cu un nivel de risc scăzut, care oferă o opțiune gratuită de a deține obiectivul de achiziție viitor al unui SPAC. Rezultatul este similar cu o obligațiune cupon zero, adesea cu rate de rentabilitate mai mari decât Titlurile de Stat.

Investitorii mai agresivi vor găsi oportunități fascinante în warrant-urile SPAC, aproape toate având un termen de cinci ani după ce orice fuziune a fost consumată. Cele care vor expira fără valoare în cazul în care SPAC nu poate închide o fuziune de afaceri sunt, prin urmare, o propunere binară pe un mandat de cinci ani pe o ipotetică companie viitoare. Natura speculativă a acestei situații se pretează la oscilații extrem de ineficiente ale prețurilor. Capitalul instituțional evită adesea titlurile de valoare cu un risc semnificativ de a ajunge la zero, ceea ce contribuie frecvent la valori convingătoare.

Ipotetic, un warrant de cinci ani cu un preț de exercițiu de 11.50 dolari pe o acțiune comună în valoare de 10 dolari pe acțiune ar putea fi în valoare de 1.60 dolari. Warrant-ul pre-deal de stabilire a prețurilor este de multe ori sub acest nivel astfel încât calculele implicite sugerează că piața pariază pe o tranzacție finalizată, care nu îngroapă capitalul comun la mult de 50%. Deși au existat o mulțime de tranzacții SPAC care au distrus valoarea acționarilor după închidere, au existat doar două SPAC-uri care s-au lichidat din ianuarie 2017 si până acum, comparativ cu 19 care s-au finalizat cu o fuziune.

SPAC-urile au o reputație mixtă, în parte din cauza frecvenței cu care sponsorii au executat tranzacții care par să se deprecieze rapid de la o valoare de aproximativ 10 dolari. O analiză atentă poate face destul de simplă evitarea unor capcane care apar într-un subset de oferte SPAC. De fapt, în urma unei strategii cantitative simple de cumpărare a tuturor unităților SPAC cu IPO în perioada 2015-2017 și de lichidare a componentelor la momentul unei fuziuni de întreprinderi (sau de răscumpărare a acțiunilor comune pentru numerar) ar fi avut un randament mediu de 8,35 %. Nu-i rău pentru un activ considerat, în esență, a avea zero risc principal.

Deși dezavantajul unităților este dat de faptul că acționarii își pot răscumpăra întotdeauna acțiunile comune în numerar în locul acțiunilor noii societăți, o mare parte din potențiala creștere rezultă din executarea mandatelor incluse în unitățile SPAC de la IPO. Odată ce un obiectiv de achiziție reală este prezentat și apare o cale spre închiderea fuziunii, evaluările warrant-urilor cresc de cele mai multe ori exponențial.

Managementul SPAC

SPAC-urile sunt, în esență, un cec în alb. Capitalul stocat în contul fiduciar al SPAC poate fi accesat numai pentru finanțarea răscumpărărilor din partea acționarilor sau pentru finanțarea unei fuziuni de întreprinderi aprobată fie în mod explicit (prin votul acționarilor), fie implicit (prin ofertă de participare) de către majoritatea acționarilor comuni. Predarea unui cec în alb de câteva sute de milioane de dolari unei echipe de management este un risc semnificativ. Acest risc este atenuat pentru acționarii comuni prin mecanismul de răscumpărare care permite acționarilor să își răscumpere acțiunile, pentru o parte proporțională din numerarul aflat în contul fiduciar, dacă nu sunt mulțumiți de obiectivul achiziției. Cu toate acestea, orice investiție într-un SPAC înainte de tranzacție este, în cele din urmă, o investiție în echipa de conducere însărcinată cu identificarea și executarea unei fuziuni de întreprinderi. Acest fapt este valabil mai ales pentru o investiție în mandate sau drepturi, a căror valoare este derivată la viitorul obiectiv de achiziție al SPAC-ului și va expira fără valoare la sfârșit dacă nu se poate consuma nicio fuziune de întreprinderi.

Este întotdeauna util să petreceți puțin timp pentru a evalua echipa de management a SPAC-ului. Citiți istoricul listei de ofițeri ai SPAC-ului. Au un istoric care alocă capital la scară largă? Au un istoric care asigură finanțarea? Au experiență în administrarea companiilor publice? Care este contextul și performanța lor în zona SPAC-ului? Sponsorii sunt, în general, dispuși să discute abordarea lor, dacă apelați și puneți întrebări sensibile.

De asemenea, este util să revizuiți orice istoric al unui sponsor SPAC în ceea ce privește tranzacțiile anterioare cu SPAC-uri. Puteți obține o perspectivă valoroasă în capacitatea sa de găsi și de a finanța o afacere credibilă în format SPAC. Unii sponsori SPAC în serie au o istorie de a dobândi companii de succes care continuă să crească de-a lungul timpului, în timp ce alții au o istorie de a găsi oferte care să asigure finanțarea suficientă pentru a închide oferta și ale căror acțiuni comune se prăbușesc aproape imediat după închidere.

Cumpărătorii de unități într-un IPO SPAC cumpăra unitățile lor pentru 10.00 dolari. Ofertele de structură ale sponsorilor SPAC-urilor sunt făcute astfel încât participația lor fondatoare să fie egală cu 20% din acțiunile SPAC-ului la IPO. Sponsorii obțin participația lor fondatoare pentru o contribuție nominală de capital și apoi, în general, cumpăra suficiente warrant-uri sau unități la “prețul întreg” pentru a finanța nevoile de capital anticipate pe durata de viață a SPAC-ului și taxele de subscriere în avans pentru IPO. Rezultatul net este că sponsorii ajung cu aproximativ 20% din proprietatea din SPAC la o reducere profundă (deși, în practică, procentul de proprietate al sponsorului este adesea ajustat în jos în cursul negocierilor privind fuziunea de întreprinderi sau ca un stimulent pentru viitorii investitori).

Din moment ce acțiunile fondatoare și orice unități private sau warrant-uri vor expira fără valoare în cazul în care SPAC este în imposibilitatea de a consuma o fuziune de afaceri, fondatorii au un impuls puternic pentru a finaliza o afacere, ca nu cumva să-și piardă investiția inițială. Acest fapt poate duce la o problemă clasică în cazul în care sponsorii și acționarii comuni au obiective contradictorii. Din fericire, acționarii comuni își pot răscumpăra acțiunile în numerar dacă înțelegerea care le-a fost prezentată nu este de dorit. Aceeași problemă poate fi benefică pentru titularii warrant-urilor ale căror obiective sunt adesea mai aliniate cu cele ale sponsorului, întrucât acestea vor expira, de asemenea, fără valoare în cazul în care nu se realizează nicio fuziune de întreprinderi (și sunt frecvent evaluate în consecință).

Finanțare SPAC

În timp ce SPAC-urile impun, în general, ca orice obiectiv de achiziție să aibă o valoare de piață justă de cel puțin 80 % din soldul contului său fiduciar, în practică, fondatorii vizează, în general, un obiectiv semnificativ mai mare decât acesta. SPAC-urile caută adesea achiziții cu o valoare a întreprinderii de trei până la cinci ori mai mare decât numerarul din contul fiduciar. Sponsorii dețin un grad ridicat de flexibilitate în structurarea tranzacțiilor, echilibrând dorința unui vânzător pentru numerar față de posibilitatea de finanțare necesară pentru a consuma o înțelegere (bani care pot proveni din contul fiduciar al SPAC-ului, un plasament privat sau datorie). Contravaloarea totală a fuziunii plătită vânzătorului este adesea un amestec de numerar și acțiuni în cadrul societății, iar tranzacțiile sunt aranjate frecvent pentru a asigura o condiție minimă de numerar pe care SPAC trebuie să o aibă la dispoziție pentru a consuma tranzacția.

Acordurile de fuziune SPAC poartă, în general, diferite condiții de închidere dintre care multe sunt de natură funcțională sau menite să protejează părțile împotriva oricărei modificări negative semnificative a situației financiare. În practică, condiția de numerar minim de multe ori funcționează ca prim obstacol pe care sponsorii trebuie să-l depășească pentru a obține o fuziune. Deoarece majoritatea acționarilor comuni SPAC sunt, de asemenea, titulari de garanții, aceștia sunt susceptibili de a vota în favoarea oricărei fuziuni de întreprinderi rezonabile pentru a proteja valoarea poziției lor de mandat, chiar dacă intenționează să răscumpere acțiunile lor comune în numerar (acționarilor li se permite să voteze în favoarea unei oferte și să răscumpere în continuare acțiunile lor în numerar). În consecință, atunci când vinde afacerea potențialilor investitori, este important ca un sponsor să obțină capitaluri proprii comune din partea deținătorilor pe termen lung care nu vor răscumpăra acțiunile în numerar și care cumpără pentru viziunea finală a obiectivului de achiziție. Sponsorii pot avea dificultăți în vânzarea unei viitoare afaceri, fără vreo certitudine cu privire la deznodământul fuziunii.

Sponsorii SPAC organizează uneori oferta în așa fel încât investitorii să oprească răscumpărările acționarilor din contul fiduciar până la un anumit prag, îmbunătățind în mod semnificativ perspectivele SPAC de a obține un deal într-un final. Acordarea unei atenții sporite la angajamentele backstop, subscription sau PIPE (în special în raport cu condiția de numerar minim a unei înțelegeri) poate fi esențială pentru evaluarea perspectivelor unui SPAC de a asigura suficient capital pentru a realiza fuziunea.

 

Concluzie

Indiferent dacă investiți prin intermediul acțiunilor comune sau al instrumentelor derivate, estimarea rezultatelor viitoare ale unui SPAC și înțelegerea modului în care componentele pot funcționa sunt elemente extrem de importante pentru a investi în SPAC-uri.

 

Dragoș-Mihai Andrei,

Broker Goldring

 

Surse: SPAC Research, Seaking Alpha, Investing, Investopedia


Independența financiară

Un termen și deziderat la modă al zilelor noastre este independența financiară. Ce este de fapt independența financiară? În accepțiunea multora, independența financiară înseamnă urmărirea aplicaților de streaming, zile în șir, fără a fi obligat să mergi la muncă. Pentru alții înseamnă deținerea de mașini scumpe, vile de lux și cât mai multe excursii exotice în fiecare an.

Niciuna din abordări nu este adevărată, poți să locuiești în cel mai exclusivist cartier din lume, să conduci cele mai scumpe mașini, să vizitezi cele mai exotice destinații și să nu fii independent financiar. În schimb, poți locui într-un apartament normal, conducând o mașină de categorie medie și să fii independent financiar.

Privită în mod simplist, independența financiară presupune ca veniturile pasive să îți acopere cheltuielile. Este și o formulă matematică asociată independenței financiare, mai exact, portofoliul tău – care îți generează venitul pasiv – ar trebui să fie egal cu cheltuieli tale anuale înmulțite cu 25 de ani.

De unde vine această sumă? Pentru a înțelege formula, vom lua un exemplu simplu: cheltuielile tale lunare sunt de 1.000 euro, anual acestea ajung la 12.000 euro, înmulțite cu 25 dau suma de 300.000 euro. Având un portofoliu de investiții diversificat, în valoare de 300.000 euro și un randament mediu anual de 8%, acesta aduce un venit anul de 24.000 euro, din care cu 12.000 euro acoperim cheltuielile noastre, iar ceilalți 12.000 euro râmăm pentru acoperirea inflației și a eventualelor comisioane, în felul acesta asigurându-ne că suma reală din portofoliu nu se va eroda în timp.

Persoanele care au atins independența financiară nu au încetat să lucreze, nu s-au așezat pe o canapea pentru a urmări ultimele seriale Netflix, nu au plecat ani de zile în concedii, ci s-au reconectat cu vocația lor, și-au urmărit pasiunile și au încercat să influențeze în mod pozitiv viețile cât mai multor persoane. Calculul matematic este corect și trebuie implementat, dar ai nevoie de un obiectiv, un „De Ce?”, pentru a reuși să obții independența financiară. În fond, nu este vorba despre bani, ci despre libertate. Libertatea de a alege ce faci cu timpul tău.

Pe cât de frumos pare din afară, pe atât de greu este să o obții, fiindcă necesită disciplină, autocontrol și renunțarea la plăcerile de moment pentru „plăcerea supremă”. Păstrând proporțiile, ne confruntăm cu aceeași dilemă precum Adam și Eva, alegem plăcerea de moment, mărul, sau ne concentrăm asupra “big picture”, Grădina din Eden.

Poate fi copleșitor la început, dar cel mai important aspect de reținut este că depinde în totalitate de noi. Cum spunea Henry Ford „Indiferent dacă gândeşti că poţi să faci un lucru sau gândeşti că nu poţi să îl faci, ai dreptate“.

Drumul către independența financiară poate fi considerat un maraton. „O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas“ spunea Lao-Tzu, de aceea, în săptămânile care urmează, vom trece prin cele 5 etape ale independenței financiare:

  1. Autocunoaștere
  2. Plan și obiectiv
  3. Creșterea veniturilor
  4. Economisire (Acumulare) și optimizarea cheltuielilor
  5. Investiții

Dacă te afli la început de drum, îți recomand două cărți. Prima este scrisă de George S. Clason și se numește „Cel mai bogat om din Babilon”, iar cealaltă este scrisă de Robert Kiyosaki și se numește „Tată bogat. Tată sărac”.

Ți-am spus despre independența financiară, însă dacă vrei să afli ce presupune procesul prin care o poți obține, poți citi articolul „Drumul către independența financiară”.

Demeter György,

Broker Goldring


Cum finanțăm energia verde

În prezent, există un decalaj semnificativ între ceea ce este disponibil și ceea ce este nevoie în ceea ce privește tranziția energetică. Termenul de bază în acest subiect este finanțarea sustenabilă.

Finanțarea sustenabilă joacă un rol important în ceea ce privește tranziția energetică și inovația în acest segment. Cererea globală de energie este așteptată să crească în viitor, într-un mod sustenabil, prin reducerea emisiilor infrastructurii din prezent, iar acest proces presupune trilioane de dolari sub formă de investiții.

Pandemia de coronavirus a avut un impact semnificativ asupra producției de energie și nu numai. Sursele regenerabile au devenit din ce în ce mai importante în urma schimbărilor legate de producția de energie dar și de schimbarea comportamentului consumatorilor în această perioadă. Dacă economia va continua să sufere în urma pandemiei, există riscul ca decalajul amintit mai sus, care este estimat la sute de miliarde de dolari, să se extindă, atâta timp cât investițiile sectorului privat sunt restrânse iar bugetele naționale vor fi limitate. Pentru 2020, Agenția Internațională a Energiei (IEA) estimează cea mai amplă scădere a investițiilor globale în energie, respectiv 20% față de anul trecut. Din aceste motive, nevoia de capital pentru investiții în acest domeniu este probabil mai mare ca niciodată. Totodată, este nevoie de politici de susținere și cadre legislative pentru acest domeniu dar și de instrumente de finanțare sustenabile pentru a atrage capital.

Analiști evidențiază patru instrumente care ar putea fi folosite pentru atragerea de capital în vederea finanțării sustenabile a domeniului energiei:

  1. Finanțe îmbinate (blended finance)

Finanțele îmbinate sunt un factor important pentru accelerarea atragerii de capital pentru energia sustenabilă. Acestea reprezintă o combinație între finanțare comercială (din partea investitorilor) și finanțare concesională (din partea partenerilor de dezvoltare). O combinație strategică între finanțare și fonduri filantropice încurajează injecțiile de capital privat în economiile emergente, reduce riscurile și ajută la obținerea unor costuri reduse. Prin intermediul ”blended finance” s-au atras 140 miliarde dolari, îndeplinindu-se Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă (SDG) în economiile emergente iar aproape o treime din suma atrasă prin intermediul ”blended finance” în 2018 a fost pentru SDG 7 – ”Energie verde și accesibilă”.

  1. Obligațiuni ”verzi” (Green bonds)

Obligațiunile verzi reprezintă un concept relativ nou. Acestea sunt instrumente financiare emise de companii sau instituții care contribuie la sustenabilitate și climă, în general. De regulă, acestea oferă un venit fix. Această metodă de finanțare apare tot mai mult în atenția investitorilor. În 2018, aproape 521 miliarde dolari au fost atrași prin emiterea de obligațiuni verzi, de către guverne sau instituții, ajutând această piață să atingă o valoare totală de 1,45 trilioane dolari.

  1. Mecanismul de garantare

Ca orice alt proiect de infrastructură, proiectele de energie verde trebuie să fie garantabile. De cele mai multe ori, este nevoie de garanții pentru a putea atrage finanțare, mai ales în cazul proiectelor din tehnologii sau piețe care nu sunt încă dezvoltate. În multe țări, guvernele oferă garanții pentru proiecte de acest tip. Aceste garanții sunt oferite de regulă de un terț, sub formă de hedge împotriva unor pierderi generate de proiect.

  1. Asigurări

În toată această tranziție energetică, companiile de asigurări pot juca un rol foarte important, acoperind riscurile inerente ale unui proiect și creând astfel acces mai ușor pentru finanțare. Marile companii de asigurări nu numai că s-au angajat în acest mecanism de tranziție energetică, dar au și contribuit cu succes deja la implementarea unor proiecte.

Accesul la energie sustenabilă este imperios necesar pentru dezvoltarea economică și socială, iar energia verde oferă o soluție viabilă și accesibilă. Pentru a atrage finanțare pentru aceste proiecte, este nevoie de reducerea decalajului ce apare în tot acest ecosistem. Toate părțile interesate, de la legiuitori și până la dezvoltatorii de proiecte dar și investitori, ar trebui să contribuie la găsirea unor soluții pentru atragerea de finanțare și în final, la accelerarea acestei tranziții către energia verde.

 

Antonio Oroian,

Broker Goldring

 

Sursa: weforum.org


Amgen, un titan biotech

Revenim cu o companie din sectorul medical, unul dintre cele mai bine performante sectoare ale economiei în această perioadă. Unul dintre pionierii industriei biotehnologiei, Amgen este acum una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, cu mai mult de o duzină de produse ce vizează afecțiuni cardiologice, neurologice, inflamații, cancer și multe altele.

După ce s-a alăturat Dow Jones Industrial Average la sfârșitul lunii august, Amgen se pregătește să avanseze câteva proiecte în etapele finale. În special, compania va raporta în curând datele mult așteptate ale studiilor clinice de fază 3 ale candidatului său la medicamente pentru insuficiență cardiacă, omecamtiv mecarbil. Având în vedere că bolile cardiovasculare și insuficiența cardiacă sunt una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, succesul cu omecamtiv mecarbil ar însemna un potențial de a intra pe o piață masivă, oferind un stimul important de creștere pe termen lung.

Rezultatele financiare din al doilea trimestru al acestui an au fost peste așteptările analiștilor. Profitul net pe acțiune a de 4,25$ față de estimările de 3,81$, în creștere cu 7% față de rezultatul din anul precedent. Compania a distribuit un dividend pe acțiune în valoare de 1,60$ aferent T2 din 2020, egal cu cel din T1 din 2020, având un randament de aproximativ 2,6%.

Știați că?…

  • Amgen încearcă să dezvolte noi tratamente în sectoare cu nevoi mari nesatisfăcute și este prezentă în aproximativ 100 de țări
  • În 2018 Amgen a ocupat locul 123 pe lista Fortune 500 a celor mai mari corporații din SUA după venituri

Analiza tehnică a evoluției acțiunilor Amgen Inc.

Dorești să investești și tu în acțiunile AMGN și să profiți de evoluțiile viitoare ale acesteia? Nimic mai simplu!

Accesează: Signup

 

Radu Cojoc,

Broker Goldring


Ce se întâmplă în Marea Mediterană

Departe de zonele de relaxare de pe plaje, Marea Mediterană fierbe într-o criză care atrage tot mai mult atenția liderilor și a opiniei publice îngrijorată de situația creată. Națiunile mediteraneene se angajează într-un dans politic de putere și este posibil să vedem în viitor o escaladare a tensiunilor. În centrul conflictului stau rezervele de gaze naturale aflate în jurul insulei Cipru, unde o scânteie este suficientă pentru a declanșa un conflict major.

Bazinul levantin depozitează rezerve considerabile de hidrocarburi, gaze off-shore și alte resurse naturale, iar companii precum Shell, Delek Drilling, Eni, Total sau ExxonMobil au investit masiv în regiune pentru exploatarea acestora. Rezervele descoperite până acum în apele Israelului și ale Egiptului le-au permis celor două țări să devină independente energetic sau chiar să exporte gaze naturale în regiune.

Resursele disputate acum se află în proximitatea Republicii Cipru și a Republicii Turce a Ciprului de Nord. Relațiile dintre cele două sunt tensionate de la invazia turcă a Ciprului din 1974. Republica Cipru are legături strânse cu Grecia și este membră a Uniunii Europene, în timp ce Republica Turcă a Ciprului de Nord este un stat „de facto” recunoscut doar de Turcia. Fiind recunoscută internațional, Republicii Cipriote îi este acordată o zonă economic exclusivă de 370,4 km în jurul coastelor sale care îi asigură controlul resurselor naturale din această zonă. Neavând o asemenea recunoaștere internațională, Ciprul de Nord nu are baza legală pentru a beneficia de această facilitate.

În conflict însă intervine Grecia și Turcia, cele două disputându-și controlul asupra mai multor zone din Marea Mediterană. Grecia deține o serie de insule aflate în proximitatea liniei de coastă a Turciei. Conform convenției ONU asupra dreptului mării, insulele fac parte din zona economică exclusivă a Greciei, ceea ce limitează drastic accesul Turciei la resurse. Ambele țări se folosesc de situația din Cipru pentru a-și justifica revendicările din bazinul levantin, ambele revendicări fiind maximale și eliminând complet partea cealaltă.

În februarie 2018, Turcia nu a permis accesul unei nave de foraj italiene în apele revendicate de acesta, dar recunoscute internațional ca fiind ale Ciprului. Apoi Ankara și-a îndreptat atenția spre Libia, o țară devastată de războaie civile, unde conform Pentagonului, a trimis 3.500 de luptători din Siria pentru a salva regimul din Tripoli, recunoscut de ONU, și să respingă forțele guvernului din Tobruk conduse de generalul Haftar. Între timp, Turcia a încheiat un acord cu Tripoli care să conecteze zona economică exclusivă a Turciei cu coasta libiană. Acordul a înfuriat guvernul din Atena, iar Franța a susținut de îndată poziția Ciprului susținând că Turcia intervine în teritoriul suzeran cipriot. Adevăratul motiv al indignării franceze provine însă din faptul că Turcia a salvat guvernul libian din Tripoli. Franța este o susținătoare a generalului Haftar și guvernului libian din Tobruk, deși în mod oficial Parisul se pretinde ca fiind neutru în Războiul Civil din Liban. Astfel prin acordul Turciei cu guvernul din Tripoli, toate planurile făcute de Franța în regiune au fost date peste cap. Relațiile dintre Turcia și Franța au devenit atât de tensionate încât în Iulie forțele franceze s-au retras dintr-o operațiune NATO acuzând Ankara de încălcarea embargoului ONU privind livrările de armament în Libia, au fost deplasate nave franceze în apele grecești și Dassault Aviation va livra Greciei 18 avioane noi de luptă Rafale.

În acest dans însă intervine și Egiptul care a susținut de asemenea forțele generalului Haftar. Mulțumită intervenției Turciei, în vara acestui an guvernul din Tripoli a avansat mult în vestul Libiei, iar Egiptul a fost obligat să acționeze. În Iunie, președintele egiptean el-Sisi a încercat să impună un acord de încetare a focului și să propună negocieri la ONU între părțile angajate în conflictul libian, existând însă zvonuri despre o posibilă intervenție militară. Până în acest moment nu au fost angajate trupe egiptene în conflict, însă parlamentul a autorizat armata egipteană și guvernul lui el-Sisi să intervină în Libia. Deși se află la distanță de resursele disputate, Egiptul încearcă să se apropie mai mult de alte țări pentru a avea acces la resurse. În Februarie 2019 a fost fondat la Cairo „EastMed Gas Forum”. Egipt, Cipru, Grecia, Israel, Italia, Iordania și Palestina au creat o platformă pentru exploatarea și producerea de hidrocarburi aparținând statelor mediteraneene, Turcia fiind lăsată afară în mod deliberat. În Ianuarie 2020, Egiptul împreună cu Cipru, Grecia, Franța și Italia au denunțat acțiunile Turciei din Libia, iar în August a încheiat un acord cu Grecia privind granița maritimă. Documentul le permite celor două țări să colaboreze în exploatarea resurselor, dar și compromite accesul Turciei la mare.

eastmed gas pipeline
Sursa: Financial Times

Libanul este un jucător minor în regiune și nu are capacitatea de a-și lua partea din bazinul levantin. Prin acorduri bilaterale încheiate cu Cipru, grecii pot acorda asistență Libanului pentru a exploata propria zonă maritimă exclusivă, fiind însă dependenți de Grecia. Israelul se află într-o poziție mai dominantă și își poate exploata zona maritimă exclusivă, fiind însă în relații mai conflictuale cu Turcia s-a ajuns la o alianță încheiată între Israel, Grecia și Republica Cipru. Aceste țări plănuiesc construcția unui conducte care să ducă hidrocarburile din estul mediteraneean către piața europeană, planul nu doar ocolește guvernul din Ankara ci și le respinge accesul la resurse conform oficialilor turci.

De o parte avem Turcia împreună cu aliații din Ciprul de Nord și guvernul din Tripoli, iar de cealaltă parte sunt Grecia, Cipru, Israel, Egipt, Franța și guvernul din Tobruk toate puse în acord de interese comune. Turcia are capacitatea și voința să combată toate aceste națiuni, îi lipsesc însă mijloacele economice, militare și diplomatice pentru a le combate simultan. Țara se confruntă cu serioase probleme financiare și monetare însă acest lucru se poate spune despre majoritate țărilor din zona mediterană. Franța mai este angajată în conflicte din Africa, Grecia nu și-a revenit pe deplin de la criza din 2008, Egiptul trebuie să își protejeze resursele de apă dulce și să fie foarte atentă la construcțiile de baraje din Etiopia, Libia este devastată de războiul civil, iar Israelul se confruntă cu numeroase facțiune proxy ale Iranului în jurul granițelor sale. Niciuna dintre țările implicate nu are resurse suficiente pentru a le angaja în conflict, iar acest lucru poate fi cea mai gravă problemă. Valoarea resurselor de pe fundul mării poate fi salvarea economică și socială pentru țările din regiune, retorica și jocurile militare pot fi instrumente pentru a obține un avantaj în negocieri și niciuna dintre țările implicate nu își permite să piardă.

Pentru România, apartenența la Uniunea Europeană înseamnă susținerea cauzei cipriote, însă menținerea unei relații bune cu o Turcie puternică contrabalansează Rusia în Marea Neagră. Deznodământul alegerilor prezidențiale din SUA poate da o nouă turnură conflictului. O nouă politică a Statelor Unite în regiune ar putea înclina semnificativ balanța într-una dintre părți sau se vor putea plasa la mijlocul negocierilor pentru soluționarea crizei și ajungerea la un acord. Între timp sarcina de a prevenii un conflict militar și negocierea unui acord îi revine Uniunii Europene.

 

Vultur Andrei-Gabriel,

Administrator de risc


Pinterest, vitrina virtuală

Pinterest este un serviciu american de partajare a imaginilor și social media conceput pentru a permite salvarea și descoperirea informațiilor, în special idei, pe World Wide Web folosind imagini, GIF-uri și videoclipuri animate. Site-ul a fost creat de Ben Silbermann, Paul Sciarra și Evan Sharp și are peste 400 de milioane de utilizatori activi lunari. Serviciul este operat de Pinterest Inc, cu sediul în San Francisco.

Dezvoltarea Pinterest a început în decembrie 2009, iar compania a lansat prototipul beta în martie 2010. La nouă luni de la lansare, site-ul web avea 10.000 de utilizatori. Silbermann a scris personal primilor 5.000 de utilizatori ai site-ului oferind numărul său de telefon personal și chiar întâlnindu-se cu unii dintre utilizatorii acestuia. Lansarea unei aplicații pentru iPhone la începutul lunii martie 2011, a adus și mai mulți utilizatori decât se așteptau.

Platforma a atras companiile, în special comercianții, care au creat pagini destinate promovării online sub forma unei „vitrine virtuale”. În 2013, Pinterest a introdus un nou instrument numit „Pin-uri ”, pentru a îmbunătăți experiența clienților atunci când navighează prin pin-urile realizate de companii. Paginile de afaceri pot include diverse date, subiecte și informații, cum ar fi prețurile produselor, evaluările filmelor sau ingredientele pentru rețete.

Pinterest definește utilizatorii activi lunari (MAU) ca persoane care accesează sau interacționează cu platforma cel puțin o dată într-o lună calendaristică. În al doilea trimestru al anului 2020, Pinterest a crescut MAU atât pe plan internațional, cât și pe plan intern. La nivel global, MAU a crescut cu 39%. CEO-ul Ben Silbermann a explicat creșterea spunând: „Utilizatorii au căutat idei pe măsură ce s-au adaptat la viață în timpul unei pandemii globale”. El a mai spus că oamenii caută „totul, de la amenajări de birouri la rețete pentru a găti acasă la diferite activități de vară pentru copii”.

Rezultatele financiare din al doilea trimestru au fost peste așteptările analiștilor. Aceștia estimau pierderea netă pe acțiune să fie de 0.31$, însă pierderea raportată a fost de doar 0.17$ pe acțiune, fiind în scădere față de pierderea netă de 2.62$ din perioada similară a anului precedent. Veniturile obținute au fost mai mari cu 4% față de anul trecut, în sumă de 272.5 milioane $. Acțiunile PINS au avut o creștere de peste 90% de la începutul anului și pana in prezent.

 

Analiza tehnică a evoluției acțiunilor Pinterest Inc.

Dorești să investești și tu în acțiunile PINS și să profiți de evoluțiile viitoare ale acesteia? Nimic mai simplu!

Accesează: https://www.goldring.ro/signup

 

Szabolcs Ciocuță,

Broker Goldring


Cât de mare este Apple?

Apple a fost fondată în 1 aprilie 1976 de către doi tineri care și-au abandonat studiile, Steve Jobs și Steve Wozniak, și care au adus noii companii o viziune asupra schimbării modului în care oamenii percepeau calculatoarele. Aceștia doreau să facă calculatoare suficient de mici pentru ca oamenii să le aibă în casele lor sau la birouri. Pur și simplu, au dorit un calculator ușor de folosit. La 44 de ani distanță de când Apple a fost fondată într-un garaj, compania a reușit să atingă o capitalizare de piață de 2 trilioane de dolari, fiind prima din Statele Unite care reușește această performanță.

În prezent, produsele hardware ale companiei includ smartphone-ul iPhone, computerul tabletă iPad, computerul personal Mac, playerul media portabil iPod, ceasul inteligent Apple Watch, playerul media digital Apple TV, căștile wireless AirPods și boxa inteligentă HomePod. Software-ul Apple include sisteme de operare macOS, iOS, iPadOS, watchOS și tvOS, iTunes media player, browserul web Safari, identificatorul de muzică Shazam și suitele de creativitate și productivitate iLife și iWork, precum și aplicații profesionale ca Final Cut Pro , Logic Pro și Xcode. Serviciile sale online includ iTunes Store, iOS App Store, Mac App Store, Apple Music, Apple TV +, iMessage și iCloud. Alte servicii includ Apple Store, Genius Bar, AppleCare, Apple Pay, Apple Pay Cash și Apple Card.

 

Cât de mare este Apple? 8 statistici care vă răspund la întrebare:

  1. Apple a înregistrat în anul 2019 o cifră de afaceri mai mare decât Produsul Intern Brut al României, dar și a altor 141 de țări.
  2. În intervalul de timp 1-3 septembrie 2020, acțiunile Apple au înregistrat o corecție, iar compania a pierdut din capitalizarea totală aproximativ 228 miliarde de dolari, o sumă mai mare decât PIB-ul Croației, Serbiei, Sloveniei și Lituaniei la un loc.
  3. Dacă cineva ar primi câte 100 de dolari pentru fiecare secundă trăită, acestuia i-ar trebui aproximativ 633 de ani pentru a ajunge la valoarea de piață a companiei Apple
  4. Apple are la dispoziție numerar de 193 de miliarde de dolari, sumă cu care ar putea cumpăra cash companii precum Nike, McDonald’s, IBM sau Pepsi.
  5. În anul 2018, Apple a vândut 572,000 de iPhone-uri pe zi, în medie.
  6. Apple a câștigat peste 495,000 de dolari în fiecare minut în anul 2019.
  7. În anul 2011 s-au vândut 72 de milioane de iPhone-uri, a căror greutate totală este aproape egală cu cea a Turnului Eiffel.
  8. În ultimii 5 ani, acțiunile Apple au crescut cu aproximativ 300%, ajungând la o valoare de piață de aproximativ 2 trilioane de dolari

Apple este în prezent cea mai mare valoroasă companie americană, cu o capitalizare de piață ce se învârte în jurul valorii de 2 trilioane de dolari. De asemenea, afacerile Apple s-au ridicat la peste 260 de miliarde de dolari în anul 2019, fiind cea mai mare companie din sectorul tehnologic la nivel mondial. Este al treilea cel mai mare producător de telefoane mobile la nivel mondial, după Samsung și Huawei. În august 2018, Apple a devenit prima companie americană cotată la bursă evaluată la peste 1 trilion de dolari, iar după doar doi ani mai târziu, în august 2020, a devenit prima companie din SUA cu o capitalizare de 2 trilioane de dolari. Compania are 137.000 de angajați cu normă întreagă și operează 510 magazine cu amănuntul în 25 de țări, în anul 2020. În ianuarie 2020, peste 1,5 miliarde de produse Apple au fost utilizate în mod activ în întreaga lume. Așadar, Apple continuă să dețină o poziție dominantă, nu doar în piața de telefoane mobile, cât și economie.

 

Dorești să investești și tu în acțiunile Apple (AAPL) și să profiți de evoluțiile viitoare ale acesteia? Nimic mai simplu! Accesează: Signup

 

Claudiu Demian,

Analist Financiar Dep. Analiză și Strategii de piață

 

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(nominal)

https://www.loc.gov/rr/business/businesshistory/April/apple.html

https://www.investing.com/equities/apple-computer-inc-income-statement

https://unsplash.com/photos/GulyvMt9UwI – imagine

https://www.factslides.com/s-Apple

https://www.trendhunter.com/trends/apple-statistics

https://en.wikipedia.org/wiki/Apple_Inc.