Sistemul public de pensii (așa – numitul pilon I, de stat) funcționează după principiul redistributiv (în engleză, PAYG = pay as you go): statul colectează contribuții sociale de pensii de la salariați și le plătește imediat, sub formă de pensii, către pensionarii actuali. Pensia acordată de sistemul public este un drept și are la bază plata contribuției de asigurări sociale pe o perioadă minimă de timp, expres prevăzută de lege în raport cu data nașterii solicitantului. Banii plătiți de contribuabilii la sistemul public de pensii nu se duc într-un cont personal, ci servesc la plata celor care acum se află la pensie, urmând ca pensia contribuitorilor actuali să fie plătită ulterior de cei care vin din urmă. Legea garantează dreptul la pensie din fondul public de pensii, dar nu spune nimic clar cât de mare va fi această pensie prin comparație cu suma totală cotizată de-a lungul perioadei de muncă.
În 2007, România a introdus sistemul de pensii private, după un model testat și recomandat de către Banca Mondială. Astfel, a fost dezvoltat sistemul de pensii multi–pilon compus din: Pilonul II – obligatoriu și Pilonul III – facultativ de pensii private. Scopul este pregătirea generațiilor următoare pentru situația demografică și evitarea presiunii asupra sistemului public de pensii, prin adăugarea a încă două surse de pensie (Pilonul II și Pilonul III), suplimentar la pensia publică de Stat (Pilonul I).
Studiile din ultimii ani au arătat că una dintre problemele cu care lumea modernă se confruntă astăzi este scăderea accentuată a natalității. Declinul demografic a dus la creșterea mediei de vârstă a populației și la îmbătrânirea acesteia. În contextul unei evoluții rapide a nivelului de trai și a descoperirilor științifice și tehnologice, indivizii societății moderne au devenit tot mai mult interesați de un stil de viață concentrat pe carieră și dezvoltare profesională, așa că întemeierea unei familii nu mai este o prioritate. În același timp, accesul la servicii medicale performante a dus la o creștere puternică a speranței de viață și la îmbătrânirea populației. Această tendință a început să se manifeste în urmă cu câteva decenii, iar factorii decizionali din majoritatea statelor lumii au fost nevoiți să se concentreze în direcția găsirii unor soluții care să asigure din punct de vedere financiar următoarele generații de pensionari. România, la fel ca majoritatea țărilor post-comuniste, se înscrie în trendul european de schimbare demografică negativă. În 1990, imediat după căderea comunismului, România avea o populație de 23.200.000 de locuitori, iar în 2014, populația a ajuns la 19.900.000 de locuitori. (Date Institutul Național de Statistică) Reducerea și îmbătrânirea populației au avut ca impact imediat o presiune tot mai mare pe umerii bugetului public de pensii, care trebuie să susțină cu tot mai puțini contribuabili (salariați), un număr tot mai mare de pensionari. Problemele demografice ale României arată că sistemul public de pensii nu mai este sustenabil în forma actuală și are nevoie de o reformă profundă, pentru a evita colapsul bugetar în viitor.
Riscul – colapsul sistemului public de pensii
Sistemul public de pensii resimte din plin impactul „bombei demografice”, astfel:
- în 1990, la sistemul public de pensii contribuiau 8,2 milioane de salariați, care susțineau 2,5 milioane de beneficiari pensionari;
- în 2016, un angajat susținea pensia a 1,3 pensionari;
- în 2032, un angajat va trebui să susțină 2,5 pensionari, un raport care va crește presiunea pe sistemul public de pensii și care-și va face simțite efectele asupra viitorilor pensionari;
- natalitatea în scădere semnificativă în ultimii ani în România;
- migrația cetățenilor români, mai ales în spațiul european odată cu integrarea în UE;
- speranța de viață în continuă creștere;
- problema pensiilor „speciale” acordate unor categorii care nu au contribuit inițial la sistemul public de pensii.
Toate aceste incertitudini pun un mare semn de întrebare asupra pensiei pe care o vei primi la atingerea vârstei necesare și în același timp ridică o nouă întrebare: va putea statul să susțină în continuare plata tot mai multor pensionari în timp ce scade numărul contribuabililor? De aceea necesitatea unei planificări financiare pe termen lung ar trebui să apară încă din primii ani ai activității profesionale. Deși pentru cei mai mulți dintre noi vor exista întotdeauna priorități pe termen scurt sau mediu, cum ar fi achiziționarea unei mașini sau a unei case, nu trebuie să pierdem din vedere obiectivul pe termen lung.
Toți oamenii care au atins o independență financiară s-au ghidat după principul Pay yourself first (în traducere din engleză plătește-te întâi pe tine). Majoritatea oamenilor atunci când sunt întrebați cât ar putea să economisească lunar, scad cheltuielile din venituri și obțin suma economisită, iar acesta este primul lucru ce trebuie schimbat. Și exact asta face acest principiu. Setează-ți un procent din venitul tău cu care să te plătești lună de lună și abia apoi începe să cheltui pe toate nevoile tale și vei rămâne surprins de cât de mult poți economisi.
De ce v-am prezentat toate aceste informații?
Pentru că e foarte important să înțelegem cum funcționează sistemul de pensii și cum putem să eliminăm câteva dintre riscurile prezentate mai sus.
Cum demonstra și colegul meu într-un articol anterior nu este suficient să economisim ca să obținem o independență financiară așa că va trebui sa lăsăm banii să lucreze pentru noi și cum altfel putem face asta dacă nu printr-un cont de investiții la bursa de valori? Am stabilit că ne plătim pe noi înșine în fiecare lună așa că am obținut contribuția la fondul nostru de pensii deci mai rămâne doar să investim banii respectivi.
De ce bursa de valori?
În primul rând pentru că investiția inițială este mai mică decât într-un imobil sau un business și pentru că, și asta e cea mai interesantă parte, bursa de valori continuă să crească în timp. Poate că sună utopic, dar este adevărat. Conform fourpillarfreedom.com, încă din 1928 indicele S&P 500 care cuprinde cele mai mari 500 de companii din America are în medie un randament anual de 7% chiar și după inflație. Asta înseamnă că 100 de dolari investiți ar deveni 107 un an mai târziu și 114.50 după încă un an și mai apoi 122.5 și tot așa. Practic este un cadou primit anual fără să faceți nimic. Cu siguranță că acțiunile nu merg în sus în fiecare an și vor trece și prin perioade de maximă volatilitate (precum cele de anul acesta), dar conform tabelului de mai jos indicele S&P 500 nu a avut niciodată un randament negativ pe o perioadă de minim 18 ani, ba chiar și de-a lungul celor mai grei 30 de ani ai indicelui, acesta a oferit un randament de 4.3%.
| Perioada de investiții | Cea mai slabă rentabilitate anualizată | Cel mai bun randament anualizat | Perioada de investiții | Cea mai slabă rentabilitate anualizată | Cel mai bun randament anualizat |
| 1 an | -38,1% | 53,6% | 21 ani | 1,5% | 12,8% |
| 2 ani | -29,6% | 42,4% | 22 ani | 1,8% | 12,3% |
| 3 ani | -23,3% | 28,4% | 23 ani | 2,1% | 12,2% |
| 4 ani | -17,7% | 28% | 24 ani | 2,75 | 12,1% |
| 5 ani | -10,3% | 25,3% | 25 ani | 2,8% | 11,7% |
| 6 ani | -9,2% | 22,4% | 26 ani | 2,9% | 11,3% |
| 7 ani | -7,2% | 22,2% | 27 ani | 3,3% | 11,1% |
| 8 ani | -5,1% | 19,8% | 28 ani | 3,7% | 10,1% |
| 9 ani | -5,9% | 17,7% | 29 ani | 3,7% | 10,4% |
| 10 ani | -3,8% | 17,9% | 30 ani | 4,3% | 10,1% |
| 11 ani | -2,5% | 17,2% | 31 ani | 4,5% | 10,0% |
| 12 ani | -2,0% | 16,0% | 32 ani | 4,7% | 10,2% |
| 13 ani | -2,5% | 16,3% | 33 ani | 4,6% | 10,2% |
| 14 ani | -1,7% | 15,3% | 34 ani | 5,0% | 9,9% |
| 15 ani | -0,5% | 15,2% | 35 ani | 5,0% | 9,7% |
| 16 ani | -1,0% | 14,7% | 36 ani | 4,5% | 9,6% |
| 17 ani | -0,3% | 14,5% | 37 ani | 4,7% | 9,4% |
| 18 ani | 0,5% | 14,6% | 38 ani | 4,6% | 8,7% |
| 19 ani | 0,5% | 13,1% | 39 ani | 4,7% | 8,6% |
| 20 ani | 0,6% | 13,2% | 40 ani | 4,2% | 8,8% |
Sursa: fourpillarfreedom.com
Așadar putem să ne configurăm propriul nostru fond de pensii, putem să contribuim cu ce sume dorim și putem avea acces la aceste fonduri oricând, în caz că apare vreo urgență. De asemenea, pe bursă se găsesc diverse produse financiare cu randamente diferite în funcție de apetitul fiecăruia pentru risc.
Nu în ultimul rând, un cont de tranzacționare poate fi folosit ca o metodă de economisire pentru copiii noștri, poate oferi randamente care să acopere an de an vacanța mult dorită sau de ce nu, un gadget la care râvnim. Și este mai accesibil decât oricând datorita sumei mici necesare deschiderii contului, a comisioanelor mici practicate și a ușurinței cu care putem tranzacționa.
Dragoș-Mihai Andrei,
Broker Goldring
Surse: fourpilarfreedom.com; Investopedia.com; Manualul practic pentru utilizatorul de servicii financiare, Platforma de educație financiară, Asociația Generală a Inginerilor din România, Editura AGIR
