Inflația – un fenomen tranzitoriu?

Anunțul privind creșterea cu 0,4% față de luna anterioară a indicelui prețurilor de consum în Statele Unite în septembrie, fapt care a dus la o rată anuală a inflației de 5,4%, a avut o influență marginală asupra piețelor americane și a fost comentat destul de lejer de analiști. Aceasta în ciuda faptului că rata anuală a egalat performanța din iulie, atingând un maximum al ultimilor 13 ani, depășind în același timp, cu mult, ținta de 2% urmărită de Rezerva Federală (banca centrală a SUA).

Piața s-a cufundat repede în euforia primelor raportări trimestriale de pe Wall Street, care au depășit așteptările, iar analiștii au găsit explicații pentru creșterea prețurilor în circumstanțele nefavorabile: discontinuitățile din lanțul de aprovizionare, mai ales dinspre China, apărute în urma pandemiei, creșterile prețurilor din întregul sector energetic, dificultățile de pe piața muncii din prezent etc.. Ba mai mult, a fost invocată reacția pieței drept alibi, deși, în mod normal, circuitul informației ar trebui să fie invers: de la analist la piață.

Inflația este considerată încă, un fenomen tranzitoriu, în ciuda faptului că Jerome Powell, șeful Rezervei Federale, a declarat că ea va dura un pic mai mult (e drept, pornind de la aceleași evenimente prezentate în paragraful anterior), iar influentul președinte al  Rezervei Federale din Atlanta, Raphael Bostic a fost mai direct, spunând într-o intervenție publică „Transitory is a dirty word” („Tranzitoriu” este un cuvânt vulgar).

Personal, mă tem că ce s-a întâmplat în septembrie (și să nu uităm, în iulie) este un buzdugan pe care inflația „permanentă” l-a aruncat înainte de a veni și ea. Bine, ați putea întreba, dar cu ce ne încurcă pe noi inflația din America?  

În primul rând aceasta duce, la nivel global, la creșterea prețurilor stabilite în dolari ale tuturor mărfurilor („commodities”). Pe burse din întreaga lume, aurul, cafeaua, dar și petrolul, aluminiul, nichelul, paladiul și alte metale utilizate în industrie sunt tranzacționate în moneda americană. Evident că un preț mai mare al acestora va induce costuri mai mari pentru companiile de pretutindeni și parțial pentru consumatorul final. 

Dar pe noi ne mai încurcă puțin și din alt motiv. Așteptările la o creștere a inflației duc la inversarea curbei randamentelor obligațiunilor trezoreriei, randamentele oferite de obligațiunile pe termen scurt devenind mai mari decât cele ale obligațiunilor pe termen lung, pentru a compensa efectele inflației. În momentul în care un investitor poate obține un randament bun pe sectorul scurt al curbei, cumpărând un instrument financiar emis de Trezoreria SUA (instrument căruia i se asociază prin convenție riscul zero), acesta, în mod normal, își va retrage banii de pe piețele emergente care pot pune la dispoziție doar instrumente cu un grad mai ridicat de risc (acum la dobânzi comparabile) și îi va investi în Statele Unite.  

Cum piața românească face parte dintre cele care ar suferi în eventualitatea derulării unui asemenea scenariu, ieșirile parțiale ale investițiilor străine de pe piața titlurilor de stat autohtone (care de obicei se situează între 15% si 20% din total) ar duce la o slăbire a leului, urmând scumpirea importurilor și scăderea valorii exporturilor. Importurile mai scumpe ar fi al doilea factor, după cel al creșterii prețurilor mărfurilor pe plan global, care ar genera presiuni asupra inflației. Prima metodă de apărare a unei bănci centrale este, de obicei, creșterea dobânzilor pentru a opri ieșirea fluxurilor de numerar de pe piață. Acest lucru duce, de asemenea, la creșterea ratei inflației, dar efectul nu poate fi adăugat pur și simplu celui dat de scumpirea importurilor fiindcă, în măsura în care reușește, atenuează deprecierea leului.

Bineînțeles că acesta este un scenariu extrem, pragul de jos pe care sperăm că nu-l vom atinge, în ciuda faptului că, din cauza politicilor economice pro-ciclice, ne găsim din nou slab echipați în fața unei posibile evoluții nefavorabile a mediului economic internațional. Pentru protecție, un investitor la bursă probabil ar trebui să încline greutatea portofoliului său spre acțiuni defensive, ale companiilor care nu pierd foarte mult în condiții economice vitrege, și să scruteze companiile ale căror acțiuni le deține spre a detecta importatorii neți si exportatorii neți. 

 

Camil Apostol, Analist Goldring

 

Dacă ți-a plăcut acest articol, te invităm să citești și articolele de educație financiară marca Goldring.