Oligopol

Ce înseamnă oligopol?

Un oligopol este o structură de piață în care un număr redus de companii se influențează direct una pe cealaltă, acestea dominând piața în cauză. Oligopolul restricționează producția și prețurile, cu scopul obținerii de profituri mai mari decât media pieței. Printre factorii care contribuie la dizolvarea oligopolurilor se numără cei economici, cei tehnologici și cei juridici.

Politicile guvernamentale pot încuraja sau, dimpotrivă, descuraja practicile de oligopol, iar companiile din economiile mixte caută adesea aprobarea guvernului pentru a găsi modalități de a limita concurența.

Ce sunt, mai exact, oligopolurile?

De-a lungul timpului companiile producătoare de oțel, companiile petroliere, producătorii de anvelope, lanțurile de magazine alimentare și chiar operatorii de telefonie mobilă au reprezentat oligopoluri. Un oligopol poate bloca intrarea pe piață a companiilor concurente sau poate chiar crește prețurile, acest lucru fiind în dezavantajul consumatorilor.

Monopol, oligopol


Auditul (statuar, intern, extern)

Ce este auditul?

Auditul este un termen care denotă analiza profesională a unei informații cu scopul exprimării unei opinii raportate la un criteriu de calitate.

Cum poate fi clasificat auditul?

Auditul statuar reprezintă auditul situațiilor financiare precum bilanț, situația fluxurilor de trezorerie, situația capitalurilor proprii, cont de profit și pierdere și note explicative.

Auditul intern constituie examinarea obiectivă a tuturor activităților generale ale întreprinderii pentru a evalua procesele de gestionare a riscurilor, managementul proceselor și de conducere.

Scopul este de a îmbunătăți activitatea întreprinderii, iar obiectivele principale sunt: examinarea conformității activităților din compania audiată cu politicile și managementul acesteia, în temeiul legislației, verificarea gradului de adecvare și punerea în practică a controalelor în vederea creșterii eficienței, evaluarea informațiilor necesare conducerii pentru a înțelege și cunoaște realitatea din societate, identificarea metodelor de prevenire a fraudelor și protejarea activelor bilanțiere și extra bilanțiere.

Auditul extern este efectuat fie în baza unui contract încheiat cu societatea de către un auditor contractual, fie de către un auditor statuar desemnat de AGA.


Contabilitatea (financiară, primară)

Ce este contabilitatea?

Contabilitatea este procesul de înregistrare sistematic și cronologic a tranzacțiilor financiare aferente unei afaceri care măsoară succesul unei companii.

Situațiile financiare utilizate în contabilitate reprezintă un sumar al tranzacțiilor financiare pe o perioadă de contabilitate, sintetizând operațiunile companiei, poziția financiară și fluxurile de numerar.

Gestionarea contabilității poate fi efectuată de un agent de contabilitate sau de un contabil, sau de departamente financiare.

În România, contabilitatea este ținută în limba română și în moneda națională, iar cea în valută este ținută atât în moneda națională, cât și în valută. Funcțiile contabilității sunt: funcția de informare, funcția de înregistrare si prelucrare a datelor, funcția juridică, funcția previzională, funcția de control gestionar.

Cum poate fi clasificată?

Contabilitatea financiară este o ramură a contabilității care implică un proces de înregistrare și sintetizare a tranzacțiilor și operațiilor ce influențează patrimoniul agenților economici utilizând o serie de principii contabile stabilite.

Datele financiare privind cheltuielile, activele, veniturile, pasivele și capitalurile proprii constituie situațiile financiare utilizare în contabilitatea financiară.

În contul de profit și pierdere veniturile și cheltuielile sunt raportate, contabilizate și conțin aproape tot. În schimb, în bilanț sunt raportate activele, datoriile și conturile de capitaluri proprii.

Contabilitatea primară este una dintre funcțiile cheie pentru afacere și se referă la întocmirea și înregistrarea actelor (chitanțe, ordine de plată, dispoziții de încasare/ plată către casierie, întocmirea registrului de casă a notelor de intrare recepție, a bonurilor de consum și a deconturilor de cheltuieli, cecuri, foi de vărsământ) care rezultă în urma situațiilor financiare.

Situațiile financiare care sintetizează tranzacțiile unei companii mari, poziția financiară și fluxurile de numerar pentru o perioadă anume sunt rapoarte succinte și au la bază mii de operațiuni financiare individuale.


Fond de investiții (deschis, închis)

Ce este un fond de investiții?

Un fond de investiții este un fond ce are scopul de a aduna capitalul investitorilor și de a investi acest capital în mod colectiv într-un portofoliu de instrumente financiare, cum ar fi acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare. De asemenea, sunt importante pentru că facilitează acumularea de economii personale fie pentru investiții majore, fie pentru pensionare.

Cum poate fi clasificat?

Fondul de investiții poate fi clasificat în: fond de investiții deschis sau fond de investiții închis.

Fondul de investiții deschis este o modalitate de investiții colective ce se bazează pe un drept contractual, iar succesul se datorează expertizei și experienței societății care îl gestionează. O caracteristică a acestor fonduri este emiterea constantă de unități, prin urmare atunci când un investitor depune banii într-un fond de investiții deschis are loc o emitere de unități.

Numărul de unități emise înmulțit cu prețul de unitate reprezintă valoarea de bază a activelor unui fond de investiții deschis. De asemenea, este nevoie să se diminueze și comisioanele de administrare, comisioanele de tranzacționare și/sau alte costuri care sunt asociate.

Fondul de investiții închis este un model de investiții colective, dar care are la bază emiterea unui număr fix de acțiuni ce nu pot fi rambursate din fond. Fondurile închise pot fi cumpărate și vândute pe bursă având un administrator care monitorizează portofoliul și cumpără și vinde active deținute.

Piața este factorul ce influențează prețul pe acțiune și poate fi de cele mai multe ori diferit față de valoarea activului net pe acțiunea investițiilor deținute de fond.


Evaziunea fiscală

Ce este evaziunea fiscală?

Evaziunea fiscală are loc atunci când se evită în mod deliberat plata unei obligații fiscale de către o persoană sau o entitate, veniturile, profiturile sau câștigurile fiind declarate ca fiind mult mai mici sau se supraevaluează deducerile.

Care sunt formele evaziunii fiscale?

Ca o formă de neconformitate fiscală poate fi percepută atât declararea nereală, cât și nedeclararea. O serie de factori, precum suma de bani pe care o persoană sau o companie o deține influențează nivelul evaziunii fiscale, acest nivel este influențat și de eficiența administrației fiscale.

Evaziunea fiscală implică acuzații penale și pedepse substanțiale pentru cei care încalcă. De asemenea, administrațiile fiscale utilizează metode pentru a reduce nivelul de evaziune.

Formele evaziunii fiscale frauduloase pot fi:

  • ținerea evidenței contabile false
  • întocmirea de declarații fiscale false în cazul în care cu bună știință nu sunt menționate decât o parte din veniturile realizate
  • distrugerea actelor care pot contribui la stabilirea adevărului cu privire la livrările de mărfuri
  • întocmirea de documente de plată fictive
  • falsificarea declarațiilor vamale la importul sau exportul de bunuri
  • modificarea fără justificare a prețurilor de aprovizionare și a costurilor de transport și depozitare
  • modificarea prețurilor practicate sau a comisioanelor încasate sau plătite.Evaziunea fiscală

Joint Venture

Ce înseamnă Joint Venture?

Când vorbim de un Joint Venture este vorba despre asocierea la nivel economic a două sau mai multe companii. Printre motivele pentru care companiile realizează un Joint Venture se numără atragerea de noi parteneri, accesul la tehnologie nouă, poziționarea superioară în raport cu concurența. La asocierea entităților acestea formează o entitate economică, însă fiecare are active proprii.

Joint Venture


Pragul de rentabilitate

Ce este pragul de rentabilitate?

Pragul de rentabilitate este echilibrul în care se află o societate ale cărei încasări din vânzarea produselor sau serviciilor într-o anumită perioadă de timp sunt egale cu costurile totale implicate în realizarea respectivelor produse sau servicii. Deci, pragul de rentabilitate indică lipsa pierderilor, dar și a profiturilor.

De ce este important pragul de rentabilitate?

Determinarea acestui indicator este importantă în luarea deciziilor investiționale. Odată pragul calculat, un producător poate stabili producția unui produs în așa fel încât costurile totale de producție, dar și marja de siguranță să fie acoperite de veniturile totale încasate. De asemenea, în urma determinării pragului de rentabilitate se poate stabili volumul minim de vânzări necesare pentru a acoperi costurile cu producția și nu numai, iar astfel compania evitând riscul de a cădea în pierdere.

Cum se calculează pragul de rentabilitate?

În primul rând, pragul de rentabilitate este raportul dintre cifra de afaceri (venituri din activități de bază+alte venituri) a companiei și cheltuielile totale. În cazul unui rezultat pozitiv, compania este în câștig, însă dacă raportul este egal cu zero, compania atinge pragul de rentabilitate.

Prag de rentabilitate


Rata de schimb valutar

Ce este rata de schimb valutar?

Un schimb valutar are două elemente importante: două valute. Pentru a exprima valoarea unei valute este nevoie de o unitate de măsură, care, în cazul schimbului valutar este o altă valută. Spre exemplu, dacă luăm în calcul rata schimb euro-dolar, vrem să aflăm valoarea euro exprimată în dolari, adică vrem să aflăm câți dolari costă un euro.

Unde se tranzacționează valută?

Piața Forex este cea mai lichidă și cea mai mare piață în cadrul căreia se tranzacționează diferite valute. Majoritatea monedelor de pe această piață sunt exprimate în funcție de dolarul american, așadar rata de schimb valutar este în raport cu dolarul.

În prezent cele mai tranzacționate monede din lume sunt dolarul american, euro, lira sterlină, yenul japonez și francul elvețian, iar cele mai căutate perechi valutare sunt: EUR-USD, GBP-USD, USD-JPY și USD-CHF.


Rata dobânzii pe termen scurt

Ce este rata dobânzii?

Dobânda este costul pe care cel care împrumută bani trebuie să îl achite în schimbul împrumutului. Rata dobânzii este calculată în funcție de perioada pentru care este făcut împrumutul, iar în funcție de durata împrumutului, ratele sunt fie pe termen scurt, fie pe termen lung.

Rata dobânzii pe termen scurt

Este de la sine înțeles că rata dobânzii pe termen scurt se aplică, de cele mai multe ori, pentru împrumuturile care se întind pe perioade mai scurte de timp și sunt asociate valorilor mobiliare și activelor financiare cu o scadență mai mică de un an. În Statele Unite ale Americii, Federal Reserve este instituția care controlează politica monetară prin stabilirea ratei dobânzii la care băncile împrumută fonduri de la alte bănci. Rata dobânzii pe termen scurt este direct proporțională cu rata fondurilor federale.


Rata internă de rentabilitate

Ce este rata internă de rentabilitate?

Rata internă de rentabilitate denotă eficiența investițiilor unei companii propuse de aceasta spre finanțare. Pentru a putea calcula rata internă de rentabilitate, mai întâi, trebuie analizată valoarea netă a fluxurilor de numerar pe care proiectul propus de companie le va genera în viitor. Cu cât valoarea acestei rate este mai mare, cu atât proiectul propus spre finanțare va fi mai rentabil, deci va avea șanse mai mari de finanțare.

Rata de rentabilitate este rata de actualizare la care valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar este egală cu zero. Pentru a calcula, astfel, rata internă de rentabilitate trebuie, mai întâi, să calculăm și să verificăm dacă valoarea actualizată netă a fluxurilor de numerar (VAN) este egală cu zero.

Cum se calculează VAN?

În condițiile în care:

VAN – valoarea actualizată netă a fluxurilor de numerar

RIR – rata internă de rentabilitate

FN – fluxul de numerar

t – perioada analizată, exprimată în ani

C0 – valoarea investiției inițiale

Formula pentru a calcula VAN este:

VAN


Rata îndatorării

Ce reprezintă rata îndatorării?

Rata îndatorării este raportul dintre finanțările externe și capitalurile proprii ale unei companii. Prin analiza acestei rate, putem identifica modalitatea prin care afacerea este finanțată de către acționari și de către creditori.

Ce presupune finanțarea externă?

Finanțarea externă constă în împrumuturi și în credite, care pot fi atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Datoriile pe termen scurt pot fi utilizate în plata cheltuielilor curente, iar cele pe termen lung sunt folosite pentru a acoperi finanțarea investițiilor.

Ce sunt capitalurile proprii?

Capitalul propriu al unei companii constă din rezerve, granturi, donații și nu numai, reprezentând sursele proprii de finanțare ale companiei. Acestea sunt deținute în totalitate de companie, spre deosebire de finanțările externe.


Rata Lombard

Ce este rata Lombard?

Rata Lombard reprezintă rata dobânzii stabilită de o bancă centrală. Prin intermediul acestei rate, banca oferă băncilor comerciale un anumit grad de lichiditate, pe o perioadă scurtă de timp. Băncile comerciale oferă, drept garanție, titluri de stat. Țările europene care utilizează euro apelează la Banca Centrală Europeană atunci când vor să obțină împrumuturi pe termen scurt. Acestea oferă băncii centrale active drept colateral. Rata Lombard este cunoscută și drept rata facilității de creditare marginală.