Pasul 4: Economisire (Acumulare) și optimizarea cheltuielilor

Obiceiul de a economisi este o educație în sine. Ea aduce cu sine virtute, cultivă sensul ordinii, antrenează gândirea și dezvoltă mintea”-spunea Thornton T. Munger.

Dacă în ultimul articol am discutat despre creșterea veniturilor, acum este momentul să abordăm  partea de cheltuieli. Pentru a deveni independenți financiari, cel mai important aspect referitor la cheltuieli este că procentul de creștere trebuie să fie de maxim 50% din procentul de creștere a veniturilor. Din păcate mulți dintre noi facem greșeala să abordăm acest subiect aplicând următoarea formulă: Venituri – Cheltuieli = Economii. Pentru a atinge prosperitatea avem nevoie însă de o altă abordare, „plătește-te pe tine primul”, adică Venituri – Economii = Cheltuieli.

Referitor la cheltuieli Benjamin Franklin spunea ”Fii atent la micile cheltuieli: o gaură mică poate scufunda un vapor mare.”

Economisirea nu trebuie privită ca o povară ce ne privează de plăcerile vieții, ci ca un instrument pentru eliminarea risipei, prin ea ne trimitem banii în viitor și înlocuim plăcerea de moment cu una de viitor. Satisfacția unui ban economisit este asemănătoare cu găsirea unei sume de banii uitată într-un buzunar, doar că în cazul economiilor investite cu cap, cu ajutorul dobânzii compuse, și odată cu trecerea timpului, suma de bani va crește exponențial. Economisirea ar trebui văzută ca o etapă de acumulare, de bătătorire a drumului către prosperitate.

Prosperitatea, sau independența financiară, nu înseamnă renunțarea la nevoile unui trai decent doar pentru a economisi sume mai mare de bani care ne vor oferi o viață prosperă într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat, ci prioritizarea cheltuielilor și schimbarea destinației banilor de la cheltuieli neesențiale sau neproductive către pușculița noastră.

T. Harv Eker, în cartea ”Secretele minții de milionari” propune următoarea structură a bugetului:

  • 10% din venituri merg în contul de investiții, banii din acest cont îi vom investi și ne vom crea propriul money maker, toate câștigurile rezultate din investiții trebuie reinvestite
  • 10% din venituri merg în contul de economii pe termen lung, sumele acumulate în acest cont le vom folosi pentru a achiziționa / renova locuința, achiziționarea unui autoturism, planificarea unui concediu etc.
  • 10% din venituri sunt investiți în educație, este imperios ca o parte din venituri să fie reinvestite în dezvoltarea noastră personală și profesională pentru a fi competitivi pe piața muncii
  • 55% din venituri reprezintă cheltuieli de strictă necesitate, aici intră cumpărăturile vitale, întreținerea locuinței, autoturismului etc.
  • 5% din venituri îi donăm, ajutându-i pe alții ne arătăm recunoștința față de lucrurile bune ce se întâmplă în viața noastră
  • 10 % din venituri merg spre mici plăceri (play money), precum ieșirile cu prietenii, cu familia, ultimele modele de gadgeturi etc. Pentru a avea motivația și puterea necesară să continuăm drumul început trebuie să „spargem” o parte din bani, în acest fel ducem o viață trăită și nu vom deveni frustrați fiindcă amânăm recompensa pentru o dată din viitor.

În cazul în care țelul nostru este independența financiară timpurie, contul de investiții ar trebui alimentat cu cel puțin 50% din veniturile active.  La început poate va fi greu să ne ținem de aceste procente, dar importantă este dorința și exercițiul, iar cu timpul vor apărea și rezultatele. Înainte de începerea investițiilor este recomandată constituirea unui fond de siguranță/urgență care să poată acoperi cheltuielile pentru 3-6 luni. Acest fond va reprezenta centura noastră de siguranță în cazul în care o întâmplare neprevăzută ne va afecta veniturile și va elimina emoțiile din luarea de decizii în momentele de răscruce, atunci când din cauza factorilor externi și a stresului suntem predispuși la decizii proaste din cauza emoțiilor care ne copleșesc.

În cazul în care avem datorii, acestea ar trebui analizate și eventual achitate mai ales în cazul în care este vorba de împrumuturi ce vizează cardul de credit, overdraft-ul contului curent sau cele contractate de la IFN-uri, fiindcă prin plata anticipată scăpăm de dobânzi care în multe cazuri sunt mai mari decât randamentele multor investiții. Dacă suntem în primi 5-7 ani ai unui credit ipotecar, ar trebui să considerăm și aici achitarea anticipată, măcar până în punctul în care valoare principalului este mai mare decât valoarea dobânzii.

Cărțile recomandate săptămâna aceasta: Robert Kiyosaki ”Un IQ financiar mai bun” și ”Cadranul banilor”.

 

György Demeter,

Broker Goldring