Rata șomajului

Rata șomajului reprezintă raportul dintre numărul șomerilor și populația activă, exprimat procentual. O scădere a ratei șomajului este rezultatul unei creșterii economice, creștere care influențează pozitiv prețul activelor de pe piața de capital. O creștere a ratei șomajului este determinată de contractarea economiei, având o influență negativă asupra piețelor. Șomajul este de două tipuri: voluntar și involuntar. Șomajul voluntar presupune persoanele apte de muncă, dar care nu doresc să lucreze, iar șomajul involuntare implică persoanele care sunt apte de muncă și doresc să lucreze, însă nu găsesc locuri de muncă. Acest tip de șomaj implică probleme sociale și este un efect secundar negativ al unei economii care ridică bariere la intrarea persoanelor în piața muncii. Printre barierele care îngreunează intrarea persoanelor în piața muncii se numără salariile mici, calificarea profesională, contribuția la asigurările sociale etc. Șomajul mai poate fi structural (cererea și oferta din piața muncii nu corespund), ciclic, prin frecare (șomajul temporar caracterizat de perioadele în care are loc transferul de la un loc de muncă la altul al persoanelor active în câmpul muncii), sezonier, deschis (persoanele dornice să își găsească un loc de muncă), la inițiere, pe termen lung (persoanele care nu găsesc un loc de muncă pentru o perioadă lungă).